Uniunea Europeană răspunde Iranului ca şi Republicii Moldova

Documentar FP.  Bruxelles-ul este insuficient pregătit pentru a promova eficient drepturile omului nu doar în calitate de forţă regională, dar şi ca actor internaţional. Răspunsul european la situaţia din Iran aminteşte de reacţia UE faţă de acuzaţiile de amestec din afară proferate de Vladimir Voronin după alegeri.

Realegerea lui Mahmud Ahmadinejad este lipsită de legitimitate generală, dar are susţinerea largă a cercurilor politice şi religioase din Teheran.

De aceea, pentru a distrage atenţia opiniei publice interne loiale lui, dar şi pentru a explica „izolarea” ţării sale pe plan extern, Ahmadinejad a lansat o luptă propagandistică împotriva UE şi SUA. Occidentul a fost acuzat de ingerinţă în afacerile interne ale Iranului, iar unele ţări occidentale chiar de complicitate în organizarea protestelor din perioada post-electorală.

Dilemele bruxelleze

Deşi destul de grave, învinuirile aduse UE de către preşedintele Iranului nu au fost urmate de reacţii proporţionale şi prompte din partea Bruxelles-ului. Preşedinţia europeană cehă a fost capabilă doar să dezmintă public acuzaţiile şi să solicite „aplicarea unui tratament adecvat faţă de protestatari”. Iar din cauza alegerilor europene recente, Comisia Europeană şi Parlamentul European au fost destul de pasive.

Autorităţile iraniene au continuat ofensiva împotriva statelor europene prin expulzarea a doi diplomaţi britanici şi suspendarea activităţii surselor media europene pe teritoriul iranian etc. În cele din urmă, pentru a evita prejudicierea relaţiilor cu întreaga UE, Teheranul a decis să identifice un singur duşman - Marea Britanie, calificată de liderul suprem iranian drept cea mai rău-intenţionată ţară occidentală.

Indiferent dacă situaţia din Iran se detensionează, Bruxelles-ul continuă să aibă reacţii deficitare în raport cu autorităţile iraniene „dezlănţuite”. UE nu poate să recurgă la măsuri concrete de disciplinare, deoarece Teheranul este implicat în mai multe dosare internaţionale majore, interdependente – programul iranian de îmbogăţire a uraniului, conflictul israeliano-palestinian, stabilizarea Irakului etc. Pe de altă parte, Iranul este vizat drept potenţial furnizor de gaze naturale pentru gazoductul Nabucco, râvnit de Vest. Apoi, UE este acum foarte focusată pe chestiuni interne presante.

Tonul moderat faţă de Iran s-ar putea datora şi dorinţei de prevenire a unui curent anti-european mondial. Poziţia autorităţilor iraniene este susţinută de Moscova - promotoarea unei „democraţii” alternative celei occidentale -, iar contrapunerea „democraţiilor suverane” (Rusia, China, Iran etc.) poate împovăra refacerea lumii occidentale liberale afectată puternic de criza mondială.

Similitudini

O comparaţie a evenimentelor post-electorale din Republica Moldova (RM) cu cele din Iran, arată multe asemănări, dincolo de specific:

-Opoziţia acuză autorităţile centrale că au falsificat alegerile; în cazul RM, afirmaţiile se bazau inclusiv pe mărturisirile unor observatori internaţionali

-În ambele ţări, protestatarii cereau repetarea votului

-Autorităţile au reprimat în forţă contestatarii; violenţele asupra protestarilor moldoveni au fost comise după finalizarea protestelor propriu-zise; în ambele cazuri, în urma acţiunilor organelor de poliţie au decedat persoane

-Mass-media a fost cenzurată, bruiată, intimidată; au fost blocate sursele de informare online

-Comunicarea între protestatari şi lumea exterioară s-a realizat prin intermediul surselor online

-A fost restricţionată activitatea jurnaliştilor străini; în RM, jurnaliştii români erau opriţi la frontieră sau forţaţi să părăsească republica

-Autorităţile centrale au recurs la propagandă de stat: comuniştii moldoveni au invocat participarea opoziţiei şi a unor forţe externe la devastarea instituţiilor de stat cu scopul „răsturnării regimului constituţional” - motive persistente şi în cazul Iranului

-Guvernele ambelor ţări au învinuit de imixtiune în afacerile interne state europene pro-americane: comuniştii au culpabilizat România, indicând tricolorurile arborate pe clădirile instituţiilor de stat, iar autorităţile iraniene au denunţat utilizarea BBC-ului de către Londra pentru a instiga

-Atât din RM, cât şi din Iran au fost expulzaţi diplomaţi europeni - în RM, ambasadorul României a fost declarat „persona non grata”

-Ambele state au fost susţinute de Moscova care a „omologat” rezultatele oficiale ale alegerilor din cele două ţări (în cazul RM, Rusia a susţinut şi tezele comuniştilor privind presupusa participare a României la revoltele de la Chişinău)

-În ambele cazuri, poziţia oficială a UE a fost prezentată la destul timp după izbucnirea protestelor

-Tinerii au reprezentat forţa motrică a protestelor.

Timididatea Europei

Evaluarea acestor particularităţi confirmă că, de facto, UE este la fel de timidă atât în vecinătatea sa, cât şi departe de continentul european. Drepturile omului şi libertăţile fundamentale instituţionalizate şi venerate în UE sunt respectate defectuos nu numai în ţări autoritare ca Republica Islamică Iran, dar şi în state din cadrul Politicii Europene de Vecinătate declarate democratice şi membre ale Consiliului Europei.

De asemenea, Bruxelles-ul este insuficient de pregătit pentru a promova în mod eficient drepturile omului nu doar în calitate de forţă regională, dar şi ca actor internaţional emergent. Iar lacunele existente în politica externă a UE (deocamdată, puternic eterogenă) produc efecte la fel de negative, atât în proximitatea vitală imediată, cât şi în zone strategice mai îndepărtate.

Diferenţe

UE a avut şi argumente pentru a contesta rezultatele scrutinului din RM, dar a fost tot reticentă. Alte diferenţe: 

-Protestatarii moldoveni vehiculau mesaje pro-europene; cei iranieni se pronunţau doar pentru un preşedinte mai independent de cercurile religioase

-Liderul spiritual a avut un loc central în oprimarea protestelor în Iran, faţă de implicarea timidă a Bisericii în RM

-UE a promovat RM într-unul dintre proiectele sale regionale, fără a considera faptul că autorităţile moldovene au coordonat o campanie de teroare în rândul protestatarilor.

Denis Cenuşă este analist politic din Republica Moldova.