Haiti: replică în vecini

2010 va fi reţinut drept cel mai tragic pentru Haiti, dar şi anul în care vor intra în ţară cei mai mulţi bani de până acum. Haitienii au o oportunitate unică de a schimba cursul ţării. Dar valul de refugiaţi ar putea destabiliza şi cealaltă parte a insulei.

Nu poţi să te uiţi la relatările despre dezastru fără să simţi nevoia să ajuţi. Şi milioane de oameni din toată lumea, împreună cu guvernele lor, fac tot ce pot. Noile tehnologii au jucat un rol crucial în asta.

Imagini înregistrate pe celulare ne determină să reacţionăm, şi ne ajută s-o şi facem. Twitter a trimis un mesaj prin care se facilita o donaţie de 10 dolari americani către Crucea Roşie, şi în câteva ore răspunseseră un milion de oameni. Crucea Roşie spune că a primit mai mulţi bani din partea publicului pentru Haiti decât pentru oricare alt dezastru. Şi guvernele au reacţionat repede, trimiţând bani, medicamente, hrană, echipamente de salvare şi personal.

Din nefericire, ştim din experienţă că odată ce morţii au fost îngropaţi şi orfanii dispar de pe ecranele televizoarelor jurnaliştii vor trece la următoarea tragedie.

Nevoi costisitoare

Chiar dacă banii şi ajutoarele sunt esenţiale, nu sunt suficiente. Tonele de medicamente care ajung pe aeroportul Port-au-Prince nu vor fi de mare folos dacă nu sunt canalizate adecvat. Nu există reţele de distribuţie în Haiti. Cutremurul a fost lovitura finală dată unui sistem care suferise timp de decenii de sărăcie, corupţie şi lipsă de administraţie.

Este posibil să te ocupi de nevoile primare ale insularilor, dar furnizarea apei şi salubrităţii, electricităţii, sănătăţii şi educaţiei sunt adevăratele provocări după cutremur. Reconstruirea caselor, şcolilor, spitalelor şi a birourilor guvernamentale va fi dificilă şi costisitoare. Încă şi mai costisitoare va fi crearea instituţiilor care să permită ţării să funcţioneze din nou.

Un alt factor sunt organizaţiile străine din Haiti, atât o forţă a binelui, cât şi una a răului. Înainte de această ultimă tragedie, cea mai săracă şi mai disfuncţională ţară din emisfera vestică devenise o destinaţie prioritară pentru tot felul de ONG-uri.

Ţara ONG-urilor

David Brooks scrie în „New York Times" că Haiti are mai multe ONG-uri pe cap de locuitor decât oricare altă ţară din lume. Acesta este un lucru bun. Din păcate nu există însă niciun guvern care să le coordoneze, iar prezenţa atât de multor organizaţii, cu mai mulţi bani şi personal decât guvernul, îngreunează administrarea ţării.
O problemă şi mai mare este că nu toate organizaţiile atrase de haosul din Haiti au intenţii bune.

Traficanţii internaţionali de droguri operează acolo în voie, făcând din Haiti punctul favorit de transfer al drogurilor ilegale din Anzi cu destinaţia America de Nord. Unele dintre cele mai influente figuri din economia şi viaţa politică a statului Haiti trăiesc în Mexic şi Columbia: baronii drogurilor. Cutremurul nu-i va afecta prea mult.

Replica dominicană

Republica Dominicană va avea şi ea nevoie de ajutor. Unele cutremure provoacă tsunamiuri. Cutremurul haitian va provoca un val de refugiaţi care se va revărsa în Republica Dominicană. Mai bogată şi mai bine guvernată decât ţara vecină, este totuşi foarte săracă, iar propriile instituţii fragile nu vor fi capabile să facă faţă refugiaţilor.

Mulţi haitieni se vor duce în Republica Dominicană, crescând presiunea asupra serviciilor publice deja suprasolicitate. Ignorarea nevoilor Republicii Dominicane ar putea provoca o criză politică şi socială.

Noua oportunitate

Dar în final, în ciuda tuturor celor de mai sus, comunitatea internaţională şi Haiti ne-ar putea surprinde pe toţi. Comunitatea internaţională ar putea învăţa din greşelile ei şi ar putea fi capabilă să aplice acele lecţii politicilor ei în Haiti.

Resursele, care n-au fost niciodată suficiente, vor fi mai puţin rare decât au fost până acum. Haiti şi dinamica sa comunitatea de peste mări au o oportunitate unică de a schimba cursul ţării. Acest scenariu optimist este improbabil, dar nu imposibil.

Moisés Naím

Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.