Reformarea luptei cu traficul de droguri
0
Comentariu. Problema consumului de stupefiante cere o nouă abordare, care să ţină seama de costuri şi de beneficii. 76% dintre americani cred că războiul împotriva drogurilor a eşuat. În acelaşi timp, o majoritate la fel de mare nu doreşte nicio schimbare în modul în care este purtat acesta.
Această luptă este dusă în principal prin încercarea de a împiedica producţia, prin confiscarea încărcăturilor şi incriminarea consumului. SUA nu sunt o excepţie. Ţări din lumea dezvoltată şi ţări în curs de dezvoltare tind să ajungă la acelaşi paradox.
Cred că am ajuns la această contradicţie deoarece nu mai suntem capabili să ne gândim la problema drogurilor în orice alţi termeni decât cei ai prohibiţiei. Un senator american, sub protecţia anonimatului, mi-a spus de curând: “Eu şi mulţi dintre colegii mei ştim că eforturile făcute pentru a combate traficul şi consumul de droguri nu sunt numai ineficace, ci şi contraproductive. Dar această poziţie este o sinucidere politică. Dacă aş spune public acest lucru, aş pierde următoarele alegeri”.
Şi nu numai politicienii privesc războiul împotriva drogurilor ca fiind pierdut. “De ce s-a deteriorat situaţia din Afganistan atât de rău, în ciuda eforturilor noastre? În opinia mea, motivul principal este traficul de droguri, care este fără îndoială forţa economică care a alimentat resurgenţa talibanilor.
Atunci când am fost acolo în 2006, n-am putut discuta despre asta. Era o problemă despre care nimeni nu voia să vorbească”, spunea, anul trecut, fostul comandant suprem al NATO, James Jones, cu câteva luni înainte de a fi numit consilier pentru securitate naţională al lui Barack Obama. Nu există justificare pentru modul în care privim în prezent traficul şi consumul de droguri. Toţi analiştii obiectivi care au examinat problema sunt de acord că abordarea de până acum are nevoie de o reformă profundă de la rădăcini.
Tratarea, mai ieftină decât detenţia
Problema este că orice propunere făcută din această perspectivă este întâmpinată cu acuzaţii de naivitate şi autosuficienţă faţă de traficanţii de stupefiante sau, mai rău, de complicitate cu aceştia.
Şi totuşi nu există încă niciun fel de dovadă că obiectivele de reducere a producţiei sau a consumului sunt îndeplinite. Guvernul britanic a recunoscut recent că disponibilitatea cocainei înseamnă că drogul este de multe ori mai ieftin decât berea sau vinul. În Statele Unite, unu din 100 de locuitori cu vârsta de 18 ani se află în închisoare, marea majoritate dintre ei pentru delicte legate de droguri.
Fiecare deţinut costă guvernul 34.000 de dolari pe an - aproximativ de 10 ori mai mult decât costul tratării celor dependenţi de droguri. Între timp, Mexicul şi Columbia sunt măcinate de violenţe legate de droguri şi nu există niciun cartier sărac în Africa, America Latină sau Asia care să nu fi fost afectat de comerţul cu droguri.
O nouă abordare a luptei
Situaţia a scăpat de sub control şi cere o nouă abordare. Asta propune acum comisia latino-americană pentru droguri şi democraţie, compusă din 17 ţări sud-americane. Organismul condus de trei foşti preşedinţi, Fernando Henrique Cardoso al Braziliei, César Gaviria al Columbiei şi Ernesto Zedillo din Mexic, a publicat recent rezultatele a mai mult de un an de muncă.
A examinat cele mai recente cercetări în domeniu şi a vorbit cu oameni de ştiinţă, poliţie, medici, militari, oficiali municipali şi regionali, cât şi cu academicieni şi cu cei care lucrează în domeniul sănătăţii. Concluziile pot fi citite pe www.drogasydemocracia.org. Comisia înţelege riscurile pe care le implică abandonarea politicilor prohibiţiei, dar pledează pentru o abordare a problemei în termeni de sănătate publică şi nu de război.
A vorbi în general despre “legalizarea drogurilor” este atât superficial, cât şi iresponsabil şi nu serveşte decât la limitarea discuţiei la clişee. Dar împiedicarea unei discuţii raţionale despre costurile şi beneficiile dezincriminării posesiei de marijuana pentru uz personal este şi mai iresponsabilă. Consumul de droguri este un rău care trebuie combătut. Dar trebuie combătut într-un mod eficient. Şi asta nu se va întâmpla dacă există o interdicţie de a reflecta la ce înseamnă cu adevărat combaterea fenomenului într-un mod eficient.
Moisés Naím
Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane "Foreign Policy" pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.
Ultima sa carte, din 2006, este "Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.
Se încarcă comentariile...
