Pripita retragere din Afganistan

Din istorie, afganii ştiu că au tot timpul din lume

 În Afganistan, SUA înfruntă un duşman care gândeşte în decenii şi care nu poate fi învins de o ţară care gândeşte în luni. Cu noua sa strategie, Obama a împăcat Pentagonul, dar a stabilit o dată de retragere chiar înainte de a începe lupta.

Ce va ocupa mai mult loc în biografia lui Barack Obama: războiul din Afganistan sau reforma sănătăţii? Ambele sunt iniţiative politice curajoase care i-au marcat primul an de mandat. Obama a reuşit să schimbe sistemul american de sănătate în bine, dar şansele lui de a obţine un succes în războiul din Afganistan sunt mai mici.

Pentru început trebuie spus că escaladarea militară din Afganistan nu poate fi considerată cu adevărat o acţiune. Un înalt oficial guvernamental implicat în acest proces mi-a spus: „O acţiune este o opţiune. Poţi s-o faci sau nu. Dar în acest caz, preşedintele n-a avut niciodată o alternativă la creşterea prezenţei noastre militare în Afganistan."

Retragere lentă

Generalii nu i-au dat nicio alternativă credibilă la trimiterea mai multor trupe pe teatrele de operaţiuni. O fi împăcat Obama Pentagonul, dar a făcut-o cu reticenţă şi sub anumite condiţii.

Prima a fost legată de fixarea unei date pentru retragere. Campania militară va continua până în iulie 2011, la doar 14 luni după sosirea celor 30.000 de soldaţi americani adiţionali. La o zi după anunţul lui Obama, secretarul Apărării, Robert Gates, şi alţi înalţi oficiali au sugerat că termenul iulie nu este bătut în cuie.

„Este data la care vom începe retragerea gradată a trupelor noastre", a spus el, adăugând că viteza cu care soldaţii se vor întoarce acasă depinde de situaţia de pe teren de la acea vreme.

Gates ştie că Statele Unite înfruntă un duşman răbdător care gândeşte în termeni de decenii şi care nu poate fi bătut de o ţară care gândeşte în luni şi anunţă o dată de retragere chiar înainte de a începe lupta.

Statele Unite fie îşi prelungesc misiunea militară, fie îşi reduc scopurile. Slăbirea insurgenţilor, împiedicarea Al Qaida de a folosi ţara ca pe o bază pentru operaţiunile sale şi capacitatea forţelor armate afgane de a menţine securitatea naţională sunt sarcini care vor necesita mai mult de 14 luni.

Bilanţ descurajant

J. Alexander Thier, expert în problemele Afganistanului, care a trăit şapte ani în această ţară, susţine că în ciuda suplimentării numărului de trupe şi a banilor pompaţi în economie, situaţia de acolo este mai rea ca niciodată. În 2002, 69 de soldaţi din coaliţia condusă de SUA au murit în acţiune.

Anul acesta numărul lor se ridică la 485. Thier mai spune şi că numărul de civili ucişi s-a dublat în fiecare an începând din 2002.

Bombardamentele şi atacurile sinucigaşe, cândva aproape necunoscute, sunt acum fapte cotidiene. Producţia de opiu a sărit de la 3.400 de tone în 2002 la 7.700 în 2008, ceea ce înseamnă că sumele disponibile pentru finanţarea insurgenţei au crescut şi ele dramatic.

Şi toate acestea după opt ani de ocupaţie militară de către o coaliţie formată din 40 de ţări, şi în ciuda faptului că doar Statele Unite au cheltuit 227 de miliarde de dolari în efortul de a stabiliza Afganistanul.

Întreaga lume înţelege că sporirea efectivelor militare împotriva talibanilor şi a altor insurgenţi din Afganistan nu va avea niciun rezultat dacă nu este acompaniată de o strategie eficientă care să ţintească câştigarea sprijinului populaţiei.

Pentru a face asta sunt de mare importanţă, printre altele, protejarea populaţiei civile, creşterea numărului de angajaţi şi reducerea nivelului de corupţie. Niciuna dintre aceste sarcini nu va fi realizată uşor.

Combaterea corupţiei, misiune imposibilă

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care americanii i le-au cerut preşedintelui afgan Hamid Karzai este să aducă dovezi neechivoce că face progrese în reducerea corupţiei. Nu există nicio îndoială în privinţa faptului că preşedintele Karzai ar putea face mai mult. Dar cât de mult? Nu mult mai mult.

Pe de-o parte, lorzii corupţi ai războiului şi alţi lideri care îl înconjoară au mai multe pârghii politice şi financiare decât el. Pe de altă parte, îşi aminteşte cineva de vreo ţară care a reuşit în ultimile câteva decenii să reducă corupţia? Nu cred.

Pe scurt: generalii vor mai multe trupe, iar Obama s-a conformat, chiar dacă cu câteva condiţii. Trupele vor fi trimise în Afganistan, dar condiţiile nu vor fi îndeplinite. Iasta vom citi în memoriile lui Obama.

Moisés Naím

Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.