Priorităţi diferite

Baroneasa Ashton, noua şefă a diplomaţiei europene, a ascultat deja dorinţele preşedinţiei europene spaniole

Catherine Ashton a făcut prima vizită în străinătate în calitate de şefă a politicii externe europene la Madrid.

Semnal clar că preşedinţia rotativă a UE va continua să modeleze politica externă a UE chiar şi după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Din cele 27 de state membre ale UE, doar câteva au cu adevărat o politică externă globală şi cuprinzătoare. Spania este frecvent eclipsată în materie de influenţă externă de ţări mai mici, precum Suedia sau Olanda. Are trupe în Afganistan, dar nu are o politică desluşită în legătură cu ceea ce ar trebui să se întâmple acolo. Apără Rusia de critici, dar nu are nicio strategie pentru a face faţă rezultatelor politicii externe ruse. N-a spus nimic remarcabil în problema Iranului.

Interesele externe ale Spaniei, condiţionate mai ales de trecutul colonial şi de poziţia geografică, se concentrează în special asupra Americii Latine şi a Cubei. Doar Portugalia mai este atât de interesată de legăturile cu America Centrală şi de Sud. De aceea, Spania speră să semneze un acord de asociere cu America Centrală în numele UE în timpul preşedinţiei sale.
Alte state membre UE sunt mult mai preocupate de buna guvernare şi de democraţie decât Spania. Este probabil ca o coliziune de viziuni să se producă în privinţa relaţiei cu Cuba.

Din 1996, poziţia comună a UE este că îmbunătăţirea relaţiilor cu Havana depinde de progresele în domeniul drepturilor omului şi democraţiei. Spania cere acum abandonarea poziţiei comune - convenită la iniţiativa premierului spaniol de centru-dreapta de la acea vreme, Jose Maria Aznar -, pentru a permite fiecărui stat membru propria politică faţă de regimul cubanez.

Altfel, în topul priorităţilor Spaniei pentru preşedinţia UE, relaţiile cu SUA se află pe locul trei, iar cele cu Rusia pe locul patru. În ce măsură este aşa, rămâne o întrebare deschisă. Premierul Zapatero a fost unul dintre cei mai aprigi critici ai politicii SUA, dar printre cei mai slabi în faţa politicii externe a Moscovei. Nicio coincidenţă că Spania este cel mai mare stat membru al UE care nu a recunoscut independenţa Kosovo.Adaptare după „European Voice"