Preţul încălzirii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Sinuciderea pinguinului”, ca simbol al sinuciderii colective. Manifest al artistului Vincent J.F. Huang
„Sinuciderea pinguinului”, ca simbol al sinuciderii colective. Manifest al artistului Vincent J.F. Huang

Comentariu. Care preţ credeţi că are cel mai mare impact asupra vieţii dumneavoastră? Al mâncării, al benzinei; ipoteca; cotaţia dolarului? Preţul enorm al încălzirii globale va trebui plătit la un moment dat în viitor. Comportamentul nostru este calea sigură spre sinucidere.

Preţul materiilor prime, al energiei, rata dobânzii şi schimbul valutar, toate afectează calitatea vieţii noastre şi reflectă modul în care puterea este distribuită între naţiuni - progresul anumitor ţări şi declinul altora.

Dar există un preţ despre care se vorbeşte rar, în pofida importanţei sale pentru viitorul omenirii: preţul emisiilor de gaze care ne încălzesc planeta.

Şi se discută atât de rar pentru că aceste emisii de gaze sunt atât de scăzute, încât, până acum, nici nu am fost măcar conştienţi de existenţa lor.

Fără îndoială

Ignorăm preţul murdăririi planetei sau a atmosferei, pe riscul nostru. Nimeni nu plăteşte prea mult când contribuie la încălzirea planetei - de fiecare dată când aprinde o lumină, când călătoreşte cu automobilul, când serveşte carne sau taie un copac.

Dacă am plăti mai mult, atunci am face mai puţin din toate aceste lucruri, sau am căuta mijloace mai puţin costisitoare şi mai eficiente. Preţul enorm va trebui plătit la un moment dat în viitor.

Comunitatea ştiinţifică nu are nicio îndoială că încălzirea globală este cauzată de activitatea umană şi că tendinţele actuale ne conduc spre dezastru. Omenirea are trei opţiuni: să le suporte; să le reducă; sau să se adapteze.

Multe dintre efectele pe care deja le suferim sunt acum inevitabile, fiind rezultatul unor evenimente din trecut.

La unele schimbări există puţine şanse să ne adaptăm. Bangladesh, ţara cea mai dens populată din lume şi una dintre cele mai vulnerabile la schimbările climatice, va avea de suferit consecinţe devastatoare.

Alte ţări au început să se adapteze, investind în infrastructură, schimbându-şi politicile agricole, planurile de urbanism, turismul, şi politicile industriale. Unele îşi modifică chiar strategiile militare.

Ce e de făcut?

Trebuie să schimbăm cursul catastrofal pe care ni l-am fixat noi înşine. Iar asta înseamnă să oferim stimulente ţărilor, întreprinderilor şi persoanelor fizice ca să emită mai puţin. Stimulentele înseamnă bani.

Pe scurt, va trebui să facem în aşa fel încât contribuţia la încălzirea globală să coste mult din punct de vedere financiar. Alternativa ar fi aceea de a impune limite la emisiile de carbon, la energie sau la combustibil. Toate aceste opţiuni ar fi nepopulare, şi riscante politic. Ar trebui ca guverne cu interese divergente să ajungă la un consens. Eşecul negocierilor de anul trecut, de la Copenhaga, privind schimbările climatice arată cât de dificil de realizat ar fi acest lucru. Avertismentele de la Copenhaga nu reprezintă nimic în comparaţie cu cele pe care natura însăşi le-a enunţat.

Dacă nu vom decide cât mai curând cu privire la o modalitate de a creşte preţul cel mai important din lume, atunci natura o va face în locul nostru. Iar acest preţ va fi prohibitiv de mare.

Moisés Naím

Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.

În lume

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite