Președintele Jobbik: Ungaria are nevoie de o elită revizionistă

Legăturile Ungariei cu Occidentul au fost, după dispariția comunismului,  de necontestat. Budapesta a făcut parte din primul val de admisie în structurile euro-atlantice, fiind alături de Polonia și Cehia, cea mai de succes poveste a Europei Centrale. La 20 de ani distanță, maghiarii par să-și fi pierdut încrederea și caută alternative. Una din consecințe este exacerbarea naționalismului.

În săptămâna precedentă comemorării a 90 de ani de la impunerea Tratatului de la Palatul Trianon, Parlamentul maghiar, în noua sa formulă, a votat ziua de 4 iunie ca “Zi Națională a Unității”. Votul în plen a trecut cu o majoritate covârșitoare, doar 55 de deputați ai Partidului Socialist opunându-se proiectului.
Proiectul de lege afirmă explicit că “maghiarii subordonați autorității altor state sunt parte a națiunii maghiare, a cărei coeziune transnațională este o realitate și o trăsătură esențială a identității lor personale și comunitare”.
În spiritul respectivei idei, partidul naționalist radical Jobbik, a afirmat că “membrii de partid care trăiesc în ţările vecine Ungariei vor avea posibilitatea să se organizeze în comunităţi, sprijinind astfel, într-un cadru organizat, obiectivele Jobbik”. La începutul lunii iunie, unul din europarlamentarii Jobbik, Csanad Szegedi, a decis să-și deschidă un birou la Târgu-Mureș, cu scopul declarat de “a reprezenta pe maghiarii transilvăneni în Parlamentul European”.

O nouă politică a Budapestei
Totuși, susținerea maghiarilor de peste hotare nu este un obiectiv politic exclusiv al Jobbik, partidul maghiar de guvernământ, FIDESZ, făcând lobby pe lângă Partidul Popular European,  în favoarea numirii europarlamentarul român de etnie maghiară, Laszlo Tokes,  în funcția de vicepreședinte al Parlamentului European. Ofensiva diplomatică maghiară la Bruxelles a beneficiat, din partea română de o acceptare tacită din partea colegilor populari ai FIDESZ, PD-L, dar și o replică dură din partea Partidului Social Democrat. Europarlamentarii PSD, Olguța Vasilescu și Corina Crețu, au catalogat alegerea pastorului Tokes ca fiind “regretabilă și rușinoasă”.
Susținerea pe care Tokes a primit-o din partea Budapestei poate fi interpretată ca un prim impuls al unei schimbări de paradigmă în politica guvernului maghiar față de comunitățile maghiare din Europa de Est, după două mandate guvernamentale în care Partidul Socialist a preferat să limiteze relațiile cu acestea.
Noua lege maghiară a cetățeniei, imboldul politic oferit lui Tokes, sunt semne că Budapesta își asumă o nouă exacerbare a ostilității naționaliste a vecinilor. Dacă pe tema cetățeniei maghiare Bucureștiul și Belgradul au rămas tăcute, nu același lucru se poate spune despre Bratislava, care, prin vocea premierului Robert Fico a caracterizat dur Ungaria ca fiind “o țară extremistă care exportă fascism”.
Dacă politica lui Viktor Orban nu este nimic nou pentru București, mult mai interesant este noul partid Jobbik, care a beneficiat masiv de voturile tinerilor maghiari, aproape 25% dintre tinerii între 18 și 29 de ani, votând cu partidul condus de Vona Gabor.  Susținerea de care beneficiază partidul vine pe fondul unei dezamăgiri cronice față de clasa politică maghiară și a unui sectarism crescut, care învinovățește minoritatea rromă de comportament anti-social.

Obiectivele Jobbik
Munca, naționalismul, coeziunea socială între “adevărații maghiari”, istoria regatului maghiar de 1000 de ani, sunt parte a ideologiei Jobbik, al cărei lider, Gabor Vona s-a prezentat în plenul Parlamentului îmbrăcat în uniforma Gărzii Maghiare, al cărui fondator este, al cărei aspect este o combinație între portul tradițional maghiar și uniforma partidului Crucilor cu Săgeți, care a condus Ungaria în timpul celui de-al doilea Război Mondiali.
Obiectivele politice ale liderului Jobbik variază de la eradicarea corupției  până la a crea un vector naționalist, capabil să articuleze o intelectualitate naționalistă, cu idei revizioniste.
“Sub Horthy, Ungaria a construit o elită națională care avea ca obiectiv revizuirea dictatului de pace de la Trianon și era pregătită să apere etnicii maghiari aflați dincolo de granițele țării, pe cale diplomatică sau chiar militară dacă era nevoie. Dorința de e reunifica țara a fost exprimată și, parțial, reușită. De atunci, nu avem o elită națională. Cele cinci decade comuniste au adus o elită internaționalistă, iar acum avem o elită globalistă. Niciuna dintre ele nu a fost capabilă să reprezinte interesele naționale.”, a declarat, într-un interviu acordat săptămânalului austriac, Zur Zeit, Vona Gabor.
Despre revenirea Ungariei la un status quo ante, care să anuleze prevederile Trianonului, președintele Jobbik a răspuns că “pentru ca asta să se întâmple, este nevoie de o elită națională care să servească interesele națiunii. Aceasta este o condiție imperativă pentru renașterea psihologică și spirituală a țării.”