De ce nu s-a votat pentru Parlamentul European

Forum FP. Participarea la scrutinul paneuropean a înregistrat cote de avarie. Unde sunt avariile: în Statele Membre sau la Bruxelles? Merge Uniunea Europeană într-o direcţie greşită? Dacă în ediţia curentă a FP România şi în campania de pe adevarul.ro am excelat în eurooptimisme, după alegeri identificăm şi partea disfuncţională a politicii Uniunii.

Am găsit în şcoli superioare de studii politice universitari care exersează analize atât de lucide că pot fi asimilate unui euroscepticism românesc sănătos.

La întrebările FP România au răspuns profesorii Vladimir Pasti, Florin Diaconu şi Alfred Bulai. De mâine vom publica pe site frapantele lor răspunsuri, în integralitate.

De ce votează atât de puţini europeni pentru Parlamentul European?

Vladimir Pasti: Nu este foarte complicat: pentru că Parlamentul European nu este un parlament „adevărat”, aşa cum Comisia Europeană nu este un guvern „adevărat”, iar viitorul preşedinte al UE nu va fi un şef de stat adevărat. Populaţia ştie foarte bine acest lucru, mai ales populaţia din ţările nou venite în UE, care a fost mai puţin îndoctrinată de vorbăria ce a însoţit UE de atâtea decenii.

Să fiu mai clar. Politica este, în principiu, despre două lucruri: (1) ce reguli fundamentale trebuie să respectăm într-o societate; (2) cum se împart resursele unei societăţi.

Atunci când politica constă din două sau mai multe tabere care se separă prin aceea că propun reguli fundamentale diferite (acceptăm sau nu imigranţi, discriminăm sau nu după avere, sex, rasă, educaţie etc.) sau propun împărţiri diferite ale resurselor societăţii, adică atunci când decizia politică afectează semnificativ viaţa oamenilor, ei participă la dezbatere şi vin la vot.

Se implică, alocând resurse personale, timp, bani, energie, idei, ba chiar se luptă unii cu alţii, dublând confruntarea politicienilor cu o confruntare a electoratelor. Dar PE nu face parte din categoria instituţiilor în care se iau decizii de tipul (1) sau (2). Iar această situaţie este mult mai adevărată pentru ţările din periferia UE, ţările nou venite (2004 şi 2007), decât pentru ţările E-15, căci agenda CE şi a PE este calchiată după problemele E-15 mai mult decât pentru problemele să zicem ale Europei de Sud-Est.

Ce mesaj indică absenteismul de la vot? 

Vladimir Pasti : Mesajul principal transmis în aproape toate ţările a fost ceva de genul: „nu sunteţi în stare să rezolvaţi problemele de astăzi cu mijloacele politicii de până acum, atunci aveţi grijă că vom apela la politici «exotice»”.

Cazul exemplar nu este cel al Olandei, unde un partid aproape rasist şi aproape anti-românesc aproape a câştigat alegerile, ci al Marii Britanii, unde conservatorii au câştigat confortabil alegerile punând în discuţie însăşi apartenenţa Marii Britanii la UE. Cameron vrea să fie prim-ministru şi este pregătit să obţină asta chiar dacă îngroapă definitiv noua Constituţie a UE.

Florin Diaconu: Depinde. Mai precis depinde de mediul de locuire al absenteistului; dar şi de ocupaţie, de gradul de cultură, de aspiraţiile persoanei în cauză, de măsura în care partidele şi politicienii îi reprezintă (sau nu) interesele. Cred că, în cazul particular al României, eficienţa extrem de scăzută – notorie, reală şi deja cronicizată – a clasei politice este o explicaţie importantă a absenteismului. Dar nu singura.

Alfred Bulai: Este un dezinteres firesc. UE a grăbit foarte mult nişte procese de dezvoltare din motive strict politice şi în dezacord cu ceea ce doreau cetăţenii.

Există şi criza, care s-a suprapus şi pentru care cineva va trebui să răspundă în faţa populaţiei. Criza este de-abia la început, efectele dramatice abia urmează, aşa că poate apărea şi o stimulare de a participa la vot a celor care sunt supăraţi şi care vin să voteze împotriva decidenţilor din prezent.

Ce ar putea face existenţa UE mai apreciată de către eurocetăţeni?

Florin Diaconu: Uniunii Europene îi lipsesc, de multă vreme, lucruri esenţiale. Documentele sale politice cele mai scurte sunt texte de zeci sau sute de pagini; în plus, ele sunt redactate într-o „limbă de lemn” încâlcită, care nu trezeşte nici un fel de emoţii pozitive în nici un om normal. Constituţia SUA, de exemplu, este un text extrem de scurt, pe care oricine îl poate citi şi înţelege cu uşurinţă (chestiunile de detaliu sunt rezolvate prin Amendamente).

Uniunii îi lipsesc şi liderii politici într-adevăr carismatici. Eu nu-i văd deloc pe birocraţii cu mânecuţe din instituţiile UE – eficienţi, în multe ocazii, în zona lor îngustă de responsabilitate, dar groaznic de lipsiţi de harul comunicării – capabili să entuziasmeze pe cineva.

Partea cea mai tristă şi mai îngrijorătoare a acestei chestiuni este faptul că unii dintre competitorii cu care se confruntă acum UE pe scena internaţională au la îndemână, măcar din când în când, personaje realmente charismatice.

Pe care le poţi respecta, iubi şi urma până-n pânzele albe, la nevoie, sau pe care, dimpotrivă, poate doar le deteşti sau de care te temi – dar care, cu siguranţă, nu-ţi provoacă doar o nesfârşită plictiseală. UE are nevoie de un limbaj politic mai capabil să producă texte scurte şi mult mai „vii”, ca şi de lideri într-adevăr charismatici.

În absenţa acestor ingrediente absolut esenţiale, cred că UE are toate şansele să rămână o simplă formulă de mare succes economic la nivel continental, dar şi o construcţie politică fragilă; şi politiceşte neatractivă pentru eurocetăţean.


Euro-uninominal

Dacă s-ar fi putut vota oameni, nu liste - şi chiar ordinea lor - ar fi votat mai mulţi români?

Florin Diaconu: Poate că da, fiindcă listele tuturor partidelor au fost extrem de eterogene, cuprinzând în egală măsură oameni de toată isprava, dar şi personaje ridicole sau indigeste.

Dar dacă te dezgustă politica (ceea ce este aproape firesc în România, unde numeroşi politicieni produc doar foarte mult zgomot, dar tare puţine rezultate), n-are nici o importanţă dacă vorbim despre liste sau despre indivizi.

Nu te duci la vot pur şi simplu, fiindcă nu mai crezi – deloc – în capacitatea politicienilor de a rezolva problemele tale. Cunosc mulţi oameni, de toate vârstele, care gândesc aşa.

Alfred Bulai: Da şi nu. Sigur că poate era mai corect şi mai antrenant în sensul că eu vroiam unul dintr-o listă şi alţi doi din altă listă. Era posibil şi poate mai corect din punct de vedere al reprezentativităţii. Însă stimularea de a participa la vot este legată de interesul faţă de problematicile care se discută, faţă de conflictul din campania electorală, nu neapărat în sens negativ ci un conflict care să genereze viziuni în populaţie. Să merg la vot pentru că sunt probleme care mă interesează şi pe mine.

Vladimir Pasti este prof. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA. Florin Diaconu este conf. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Alfred Bulai este conf. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA.