Ce poziţii personale şi naţionale ar apăra trei eurocandidaţi în Parlamentul European

Campanie FP România. Trei europarlamentari români care doresc un nou mandat – primii respondenţi la chestionarul apolitic FP România - vorbesc despre marea influenţă a Uniunii Europene în viaţa cetăţenilor români şi despre aportul esticilor la construcţia europeană. Pe alocuri eurolemnos, ceea ce spun cei trei se poate auzi şi în Parlamentul European.

Ce traseu de carieră ar trebui să „predispună” la o candidatură pentru PE?

Csibi Magor: În opinia mea, candidatul ideal ar trebui sa provină dintr-un mediu apropiat de cel academic sau să aibă o foarte mare capacitate de asimilare a informaţiilor, iar expertiza în domeniul pe care şi l-a ales ar fi de preferat să fie formată dinainte. Aceste calităţi te ajută să te impui din start pe subiectele pe care doreşti să lucrezi. Astfel, majoritatea europarlamentarilor sunt persoane care au debutat deja în viaţa politică şi şi-au făcut numele respectat în ţara lor de origine.

Dar, aşa cum spuneam, acesta este candidatul ideal. Există şi colegi tineri, la început de carieră, foarte ambiţioşi şi cu o capacitate de muncă foarte mare. La rândul lor, prin munca depusă, aceştia au reuşit să obţină respectul  seniorilor.

Corina Creţu: La Parlamentul European, e nevoie de un an de zile ca să te iniţiezi în modul de funcţionare a mecanismului parlamentar si pentru a şti să atragi sprijin pentru ideile pe care le ai. Nu pot să definesc însă profilul ideal al unui candidat pentru Parlamentul European, pentru că nu cred în tipare. Iar despre modele, cred că e prematur să vorbim după atât de puţin timp al prezenţei româneşti în acest for.

Cristian Buşoi: Cred sincer că e nevoie de un traseu făcut din paşi mici, nu sărind peste etapele importante de formare ca om politic. De exemplu, începând cu funcţia de simplu membru al unui partid, apoi poate preşedinte sau coordonator la organizaţiile de studenţi sau tineret al acelui partid, vicepreşedinte al unei filiele judeţene, apoi preşedinte.

Consider că e nevoie să se treacă prin cât mai multe dintre aceste etape, pentru a te forma ca om politic puternic şi pentru a cunoaşte cu adevărat nevoile celor reprezentaţi de tine. În plus, şi a fi mai întâi deputat sau senator în ţara ta ajută foarte mult, pentru că aşa capeţi o idee mai bună asupra procesului legislativ.


Ce beneficii trebuie să ştie alegătorii că au de la faptul că ţara lor este parte a proiectului UE? Cum pot fi explicate mai bine unui electorat naţional (incă dezinteresat) alegerile europene trans-naţionale?

Magor Csibi: Eu nu cred că electoratul este dezinteresat. Nici nu putem vorbi de un electorat eurosceptic, gradul de încredere în Uniunea Europeană este foarte ridicat în majoritatea ţărilor estice. Eu consider că cetăţenii nu sunt suficient sau sunt prost informaţi cu privire la rolul Parlamentului European şi la importanţa participării la alegerile europarlamentare. Ei trebuie să ştie că aproximativ 60% din legislaţia naţională este decisă la nivel european.

Prezenţa scăzută prevăzută la urne o putem explica prin nemulţumirile faţă de clasa politică naţională, prin lipsa de încredere în politicieni, prin situaţia economică dificilă a majorităţii populaţiei. Cred că orice cetăţean român poate să dea diverse exemple de beneficii de pe urma integrării în Uniunea Europeană.

Nu cred că cineva a uitat că, înainte de a deveni stat membru, trebuia să aplicăm pentru viză pentru a călători în Europa, că acum copiii noştri au posibilitatea de participa în diverse schimburi şcolare, că putem munci şi într-un alt stat membru al Uniunii Europene dacă dorim şi vom avea aceleaşi beneficii ca şi salariaţii autohtoni. Sunt câteva exemple simple pe care fiecare le-a trăit într-un fel sau altul din 2007 încoace.

Aş putea să amintesc şi de alte avantaje, cum ar fi finanţările europene pe diverse domenii, standarde mai înalte de protecţie a consumatorului - fie că vorbim de servicii medicale, o etichetare mai clară şi eficientă a produselor alimentare - sau de scăderea  tarifelor la convorbirile sau mesajele în roaming.

Corina Creţu: În primul rând, aproape două treimi din legislaţia românească este legislaţie europeană. Aşadar, deciziile luate la Bruxelles şi Strasbourg influenţează viaţa oamenilor în foarte multe privinţe. Se vorbeşte mult în ţară despre fondurile europene, care ne sunt atât de necesare pentru  modernizare şi reducerea decalajelor faţă de Occident, dar şi între diferitele regiuni ale ţării, dar va trebui sa învăţăm să fim mai pragmatici si să depăşim stadiul de contributori la bugetul Uniunii, pentru a fi şi beneficiari ai finanţărilor ce ne sunt puse la dispoziţie. UE îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă, ca să parafrazez o vorbă românească.

E cazul să învăţăm să luăm ceea ce ni se cuvine. La fel, cred că e nevoie de multă consecvenţă pentru a obţine o decizie importantă pentru mulţi români care vor să muncească legal în spaţiul european: 12 vechi state membre încă menţin bariere în calea angajării românilor. Compatrioţi ai noştri încă sunt discriminaţi pe diverse criterii, în unele părţi ale Europei.

La nivel naţional, există atâtea teme de interes vital: de la securitatea energetică la protejarea mediului, de la drepturile salariaţilor la depăşirea crizei economice, de la un Internet mai sigur pentru copii la alimente mai sigure şi mai sănătoase, de la soarta copiilor cu parinţi plecaţi la muncă în străinătate la grija pentru categoriile defavorizate de cetăţeni. Toate aceste probleme şi multe altele trec prin forul european pentru a-şi găsi soluţiile.

Dezinteresul faţă de alegerile europarlamentare, în condiţiile în care suntem chemaţi să votăm pentru primul mandat complet al României în Parlamentul European, echivalează cu dezinteresul pentru destinul european al ţării noastre. Ceea ce ar fi dramatic la 20 de ani de la Revoluţie, acum când visul integrării a devenit o realitate care ne cere tuturor efortul.

Cristian Buşoi: Beneficiile sunt multe şi foarte diversificate. De exemplu cele pe care m-am axat eu: accesul la fondurile structurale şi de coeziune, la serviciile de sănătate transfrontaliere, la cele din domeniul telecomunicaţiilor - protecţia consumatorilor şi evitarea abuzurilor din partea operatorilor de telecomunicaţii, accesul la numărul de urgenţă ‚112’. În plus, acum avem dreptul la libera circulţie în spaţiul european, drept de muncă în ţările membre, uşurinţa de angajare a tinerilor români competenţi în cadrul instituţiilor europene.

Cred sincer că măcar şi simpla menţionare a acestor beneficii ar trebui să-i facă pe români să voteze pentru alegerile europarlamentare, pentru că sunt plusuri importante câştigate de la intrarea în Uniune. Prin vot pot fi siguri că vor beneficia de acestea şi chiar de mai multe.

Chiar există ideologii la nivelul PE? Sau doar reprezentanţi ai unor „grupuri de interese”, precum se spune ca sunt la nivelurile naţionale?

Magor Csibi: În Parlamentul European,  întâlnirile cu reprezentanţii diverselor grupuri de interes, fac parte din munca noastră. Dar noi nu reprezentăm nici un „grup de interes” anume. Europarlamentarii reprezintă doar interesul cetăţenilor europeni.

Interesele care sunt promovate de diferitele grupuri politice se bazează pe ideologia lor. Pe de altă parte, între grupurile politice există o colaborare foarte bună, deoarece, la final, primează interesul european şi bunăstarea cetăţenilor.

Corina Creţu: Eu cred că şi la nivel naţional există o tendinţă de maturizare a partidelor şi o delimitare ideologică. La nivelul Parlamentului European, grupurile politice au un cuvânt greu de spus şi îşi pun puternic amprenta pe activitatea eurodeputaţilor care le compun. Doar că, în condiţiile echilibrului relativ de forţe între socialişti şi populari, a fost nevoie de armonizarea poziţiilor pentru a asigura buna funcţionare a acestei instituţii.

Cristian Buşoi: Vă spun cu mâna pe inimă ca există ideologii cu adevărat, iar acestea sunt vizibile dacă analizăm activitatea fiecărui europarlamentar, luând în considerare grupul parlamentar din care face parte: liberal, socialist, popular, ecologist etc. De exemplu, eu fac parte din grupul liberal european, ALDE, şi toate deciziile şi acţiunile mele din  cadrul PE s-au bazat nu numai pe nevoile românilor, ci şi pe adaptarea acestora la principiile liberale.

Putem spune că deja au apărut „lideri supranaţionali” aleşi, în persoana euro-parlamentarilor? Ne putem aştepta la candidaţi trans-naţionali, susţinuţi în diferite state membre de formaţiuni politice pan-europene?

Csibi Magor: Orice cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene şi care este rezident şi într-un alt stat membru poate alege ţara în care îşi doreşte să candideze. La ora actuală avem exemple în acest sens printre colegii europarlamentari. Iată un alt avantaj care rezultă din statutul de cetăţean al unui  stat membru al Uniunii Europene. În Parlamentul European, primează ideile şi dorinţa de a-ţi aduce contribuţia la proiectul european.

Consider că avem personalităţi europene, cum ar fi Pat Cox, Hans-Gert Poettering, Graham Watson. Prin ideile şi proiectele lor, aceştia sunt susţinuţi pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Este mult mai greu să te faci cunoscut şi în alte state membre, dar nu imposibil. Dacă doriţi, reuşind acest lucru, aceşti politicieni devin "lideri supranaţionali".

Corina Creţu: Francezul Daniel Cohn-Bendit reprezintă Germania, iar finlandezul Ari Vatanen Franţa. Sunt două exemple celebre, primul devenind cunoscut în timpul revoltei studenţeşti din mai ‘68, iar celălalt în calitate de campion mondial la raliu. Aşadar, sunt posibile astfel de candidaturi şi cred că într-un viitor nu foarte îndepărtat vom avea mai multe asemenea cazuri, în care nu va conta atât apartenenţa naţională, cât competenţa personală.

Cristian Buşoi: Da, într-un fel ne putem referi la europarlamentari ca la nişte „lideri supranaţionali”, dar nu trebuie să pierdem din vedere că ei sunt puşi acolo pentru a-şi reprezenta ţările din care fac parte, şi în toată activitatea lor în PE trebuie să se conformeze nevoilor acesteia, să obţină pentru cetăţenii pe care îi reprezintă cât mai multe beneficii.

Şi, da, ne putem aştepta ca unii candidaţi să fie susţinuţi de grupurile europene din care fac parte, mai ales dacă sunt prolifici în activitatea lor în PE şi vin cu multe idei bune. Dar nu m-aş gândi încă la formaţiuni pan-europene. Pentru că fiecare ţară doreşte să-şi păstreze totuşi suveranitatea şi independenţa pe cât posibil. Cred că acesta este nivelul pe care îl atinge proiectul european pentru acest moment, şi nu văd toată această construcţie evoluând atât de departe, ca un candidat german să poată candida în altă ţara decât a lui. Măcar pentru viitorul apropiat eu nu văd viabilă o astfel de dezvoltare.

Pe ce direcţii specifice ar putea impulsiona europarlamentarii estici proiectul unional?

Csibi Magor: Având în vedere că în ţările estice euroscepticismul există într-o măsură mult mai mică decât în cele vestice, consider că europarlamentarii estici ar putea fi cei care să aducă un plus de încredere proiectului european. Noi putem să milităm mult mai eficient pentru o Europă prosperă, cu atribuţii şi competenţe mai extinse. Nu cred că trebuie să impulsionăm pe direcţii specifice proiectul european, ci să  ne aducem contribuţia în toate domeniile pentru că Uniunea Europeană este un tot unitar.

Corina Creţu: Noile state membre au adus un aer proaspăt la nivelul Uniunii, dar incă există o anume reţinere din partea celor nou veniţi. Aşa stau lucrurile şi în Parlamentul European. În primul rând, nu există de multe ori o solidaritate naţională a europarlamentarilor, prevalând apartenenţa politică, darămite o solidaritate regională. Mai ales că există atâtea orgolii naţionale în această parte de lume, pe care unii arată că nu le pot depăşi.

Este evident că traversăm un moment de impas la nivelul UE, după aceste lărgiri succesive, şi e nevoie de un efort conjugat pentru depăşirea lui. În primul rând e nevoie să depăşim stadiul diferenţierii între europeni de categoria intâi şi europeni de gradul doi. Unii încă mai sunt tributari acestei prejudecăţi, iar unele ţări încă menţin restricţii discriminatorii în interiorul Uniunii Europene.

Cristian Buşoi: Cred că europarlamentarii din ţările Europei de Est ar trebui să militeze în primul rând pentru o uniformizare a Europei privind respectarea drepturilor cetăţenilor. Pentru ca fiecare cetăţean să fie cu adevărat respectat şi considerat egal în drepturi cu ceilalţi.

Nu ca în prezent, când ştim cu toţii la ce discriminări sunt supuşi românii sau bulgarii, şi chiar cetăţeni din celelalte state mai nou intrate în Uniune. Sunt de părere că acesta ar trebui să fie punctul comun de „luptă” a celor din Europa de Est, aducând astfel un plus la nivelul de democraţie şi de respectare a drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene.


Este inevitabilă o UE „cu mai multe viteze”? Sunt mai fiabile „integrările diferenţiate” decât „consensul general”? Este prelungirea în timp a unei „geometrii variabile” distructivă pentru construcţia europeană?

Csibi Magor: Ideal ar fi să urmăm un consens general şi să avem acelaşi ritm de integrare europeană în toate statele membre ale Uniunii Europene. Însă realitatea este alta. Există acele domenii care nu ţin de competenţa exclusivă a Uniunii Europene şi unde vorbim de o integrare diferenţiată.

Mă refer, de exemplu la spaţiul Schengen şi de aderarea treptată a statelor membre, în măsura în care acestea sunt pregătite. Nu este corect să impunem nişte norme tuturor statelor dacă unele nu au capacitatea de implementare şi de adaptare.

Dar nu susţin o generalizare a integrării diferenţiate deoarece consider că ar diminua încrederea cetăţenilor în proiectul european. Însă un exemplu de succes trezeşte ambiţia de a face parte din proiect şi de a aduce aceleaşi beneficii cetăţenilor din propria ta ţară.

Corina Creţu: Cred că tot edificiul european n-ar exista sau ar risca să eşueze lamentabil în absenţa unei idei fundamentale: solidaritatea. Există riscul ca recesiunea economică să ridice o nouă cortină între estul si vestul continentului şi au apărut deja voci care, sub pretextul criticării şi sancţionării noilor membri pentru diverse rămâneri în urmă - unele discutabile -, pun problema reducerii sprijinului acordat ţărilor care au aderat recent la Uniune. În opinia mea, avem nevoie de o reformă urgentă a instituţiilor europene şi sper ca Tratatul de la Lisabona să fie ratificat până la finele acestui an de toate cele 27 de state.

Altfel, vom continua să ne invârtim într-un cerc care e limpede că suferă de câteva vicii pe care suntem obligaţi să le depăşim. Preşedinţia actuală a UE, cea a Cehiei, arată clar că sistemul rotativ semestrial este păgubos şi dăunează coerenţei politicilor Uniunii Europene, dar şi locului său în lume. Şi preşedinţia UE este doar unul din lucrurile care trebuie îmbunătăţite. Consider că imperativele perioadei următoare trebuie să fie: reformă si solidaritate.

Cristian Buşoi: Este inevitabilă, măcar pentru moment, pentru că nu putem nega nivelul de dezvoltare diferenţiat de la stat la stat. E foarte uşor de observat că Europa de Vest a atins alt nivel de dezvoltare decât cea de Est, care nu va fi foarte uşor de egalat. Dar în contextul actual, al crizei economice mondiale, se pot schimba multe, iar puteri de mâna a doua pot ajunge să aibă un cuvânt mai greu de spus pe viitor. Dar tot aşa, alte ţări se pot afunda mai rău. Totul depinde de cum va şti fiecare stat să-şi joace şansa. În timp, statele din Est vor trebui să se dezvolte mai mult, şi asta cu ajutorul celor din Vest. Dar nu cred că le vor egala pe acestea prea curând, pentru că decalajul tehnologic şi economic este destul de mare.