Pământurile făgăduinţei alimentare

Ţările bogate din Golf sau din Asia preiau masiv agricultura Africii subdezvoltate.

Arabi sau asiatici caută să-şi securizeze resursele alimentare prin dobândirea de terenuri în ţări în curs de dezvoltare, oferind în schimb investiţii în infrastructură şi locuri de muncă. Unii văd aici un soi de neocolonialism.

Creşterea preţului alimentelor afectează tot mai dramatic familiile cu venituri medii şi mici din întreaga lume; iar creşterea demografică anunţă o populaţie mondială de 8 miliarde de oameni în 2030. Costurile energetice în creştere au sporit preţurile pesticidelor sau îngrăşămintelor, afectând producţiile agricole.

Potrivit FAO, organizaţia pentru hrană şi agricultură a ONU, preţul ureei - o sursă de nitrogen şi principalul îngrăşământ folosit de agricultorii asiatici pentru producerea orezului - a crescut cu 107% în ultimii patru ani. Ca urmare, din 2003 a crescut şi preţul principalelor cereale din Asia: orezul s-a scumpit cu 56%, grâul, cu 91%, porumbul, cu 40%.

Josette Sheeran, noua directoare a Programului Mondial pentru Hrană (WFP), a evidenţiat încă o dată foametea globală şi a cerut organizaţiilor internaţionale şi ţărilor G8 să coopereze pentru a găsi soluţii la criza alimentară. Datele prezentate de WFP pot înfiora: 250.000 de oameni mor de foame la fiecare 10 zile, iar scumpirea hranei a adus 100 de milioane de oameni la limita subzistenţei.

În ţările bogate, consumul continuă să crească însă. David Paxson, preşedintele organizaţiei World Population Balance, susţine că „populaţia mondială, de 6.7 miliarde, este de două sau de trei ori mai mare decât nivelul sustenabil”. Mai mult, unele studii arată că resursele actuale ale Pământului nu ar putea asigura un standard de viaţă european decât pentru 2 miliarde de oameni.

Chemarea pământului străin

Conştiente de nerentabilitatea unei agriculturi proprii şi de faptul că importurile se vor scumpi odată cu diminuarea stocurilor de hrană în ţările exportatoare, state arabe sau asiatice bogate investesc masiv în agricultura unor ţări în curs de dezvoltare. Epuizarea surselor de apă - şi aşa puţine - a determinat state arabe acum bogate precum Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită să cumpere sau să arendeze zeci de mii de hectare de teren arabil în ţări îndepărtate.

Şeicul Khalifa bin Zayed Al Nahyan, preşedintele Emiratelor Arabe Unite, a mers recent în Kazahstan pentru a discuta investiţii în agricultură, iar Dubai World, unul dintre cele mai mari conglomerate controlate de guvernul emiratez, a anunţat crearea unor noi filiale axate şi pe investiţii globale în producţia hranei.

Premierii Qatarului şi Kuweitului s-au deplasat anul acesta în Cambodgia pentru a negocia cumpărarea de terenuri pentru creşterea orezului. Saudi Binladin Group vrea să investească peste 4 miliarde de dolari pentru a produce orez basmati în Sulawesi, Papua şi vestul Javei, a declarat ambasadorul indonezian în Arabia Saudită, citat de „International Herald Tribune“.
Eckart Woertz, economist la Gulf Research Center, explică aceste mutări prin estimările potrivit cărora resursele convenţionale de apă ale ţărilor din Golf se vor epuiza complet în 30 de ani.

Pe de altă parte, în opinia sa, discreţia cu care investitorii arabi au tratat cu state musulmane instabile din punct de vedere politic precum Pakistan sau Sudan se datorează faptului că şi aceste ţări se confruntă cu creşterea preţurilor şi diminuarea stocului de hrană, astfel încât exportul recoltelor locale către străini bogaţi ar putea să trezească nemulţumiri în rândul populaţiilor lor.

Jacques Diouf, directorul general al FAO, a semnalat că o serie de state şi întreprinderi occidentale au cumpărat milioane de hectare de pământ arabil în ţările în curs de dezvoltare cu scopul de a-şi securiza resursele alimentare pe termen lung. În opinia sa, multiplicarea acestor tranzacţii poate duce la o formă de neocolonialism, deoarece statele sărace produc hrană pentru cele bogate în dauna propriilor populaţii, care suferă de foame mai departe.

Noua bătălie pentru Africa

Creşterea preţurilor la alimente în toată lumea a declanşat deja o nouă „bătălie pentru Africa” - dincolo de cea pentru petrol şi minerale. Daewoo Logistics tocmai a obţinut concesiunea unui milion de hectare în Madagascar, pentru 99 de ani. Concernul sud-coreean urmăreşte să cultive aici circa 5 milioane de tone de porumb pe an, până în 2023, şi să producă ulei de palmier în baza unui alt contract de concesiune pentru 120.000 de hectare.

Pentru aceasta, sud-coreenii vor utiliza expertiză sud-africană şi forţă de muncă predominant locală. Scopul este înlocuirea unei jumă-tăţi din importurile de porumb ale Coreei de Sud - ţară foarte populată, dar săracă în resurse agricole -, care se situează pe locul 4 în clasamentul importatorilor de porumb şi pe locul 10 în lume la importul de soia.

Carl Atkin, consultant în vânzări de terenuri în străinătate, consideră tranzacţia o operaţiune funciară fără precedent, deoarece este vorba despre o suprafaţă de 10 ori mai mare decât cele care fac obiectul tranzacţiilor obişnuite - şi de jumătate din suprafaţa arabilă a statului african...

De partea lor, autorităţile malgaşe mizează pe banii obţinuţi pentru a investi în infrastructură şi dezvoltare locală, în special în zonele expuse inundaţiilor. Madagascarul, unde 70% din populaţie trăieşte sub pragul de sărăcie, va beneficia de locurile de muncă create de exploatarea pământului şi de investiţiile realizate de companie în infrastructura rutieră, de irigaţie şi de stocare a recoltelor.

Şi Sudanul încearcă să atragă investiţii străine pentru cele aproximativ 900.000 de hectare de pământ arabil pe care le deţine. La fel, Etiopia îi curtează tot pe investitorii saudiţi.

Singurii care pierd din aceste tranzacţii sunt micii agricultori din statele “exploatate”, care nu au titluri de proprietate şi acte în regulă şi pot fi oricând expropriaţi pentru ca parcelele lor să fie înglobate în astfel de megatranzacţii. “În general, detaliile acestor acorduri funciare sunt ţinute secrete, astfel că nu ştim dacă ele prevăd garanţii pentru populaţiile locale”, explică Alex Evans de la Centrul de cooperare internaţională al Universităţii din New York.

Madagascarul coreean

Concernul sud-coreean Daewoo Logistics a obţinut concesiunea a jumătate din terenul arabil al Madagascarului pe 99 de ani şi estimează că va culege de aici 5 milioane de tone de porumb pe an, în 2023.

Republica malgaşă, unde 70% din populaţie trăieşte sub pragul de sărăcie, va beneficia de locurile de muncă create prin exploatarea pământului şi de investiţiile realizate de compania sud-coreeană în infrastructura locală de transport, irigaţie şi stocare a recoltelor.