Omul contrastelor

Comentariu.Revista Time tocmai l-a inclus pe Luis Inácio „Lula“ da Silva pe lista celor mai influenţi oameni de pe planetă. Acţiunile preşedintelui fost sindicalist au afectat pozitiv vieţile a milioane de brazilieni. Dar Lula nu merită numai aplauze. Multe aspecte ale preşedinţiei sale sunt ruşinoase.

Zece milioane de brazilieni s-au alăturat clasei de mijloc între 2004 şi 2008. Sărăcia a scăzut de la 46 procente din populaţie în 1990 la 26 în 2008. Inegalităţile de venit s-au redus. Hiperinflaţia aparţine trecutului. Datoria externă se menţine la 4% din PIB.

O retorică dublă

Brazilia este acum o prezenţă obişnuită în negocierile internaţionale privind schimbarea climatică, energia, comerţul, finanţele, dezvoltarea, proliferarea nucleară şi alte provocări globale. Lula a făcut inutilă vechea glumă în care Brazilia era portretizată ca pământul viitorului. Brazilia şi-a confirmat deja potenţialul său.

Lula nu este foarte generos. Ar trebui să-şi împartă meritele cu Fernando Henrique Cardoso, predecesorul său. Lula a moştenit o economie reformată, politici sociale avansate şi o bază solidă de continuare a liberalizării economice.

Meritul său este acela de a fi menţinut, extins şi apărat aceste politici, în contrast cu poziţionările ideologice asumate pe parcursul anilor. Deşi Lula afişa o lirică socialistă alături de Chávez, Castro, Ortega, totuşi, în plan practic, socialismul său strălucea prin absenţă. A fost unul dintre cei mai mari susţinători ai politicilor de piaţă din istoria recentă a Braziliei. Spune adesea că politicile sale de piaţă au rolul de a construi fundaţia socialismului. Puţini, însă, îl cred. Între timp, lupta împotriva corupţiei nu a prea fost o prioritate.

Susţinătorul despoţilor

Lula a fost foarte bun pentru brazilieni şi rău pentru milioane dintre vecinii săi. Despoţii care au norocul să i se numere printre prietenii ştiu că pot conta deopotrivă pe sprijinul său strident dar şi pe tăcerea sa complice. Susţinerea publică fără rezerve le oferă acestora un capital nepreţuit de legitimitate internaţională, astfel că pot acţiona cu şi mai multă lipsă de responsabilitate.

Ar fi naiv să ne aşteptăm ca Lula să fie garantul regional al drepturilor omului. Dar nu ar fi naiv să ne aşteptăm ca aceia care violează în mod repetat drepturile elementare ale omului să nu poată conta pe tăcerea sa indulgentă sau pe îmbrăţişările fraterne din timpul summiturilor.

Un lider inconsecvent

Lista inconsecvenţelor este lungă. Cel mai recent exemplu a fost excluderea noului preşedinte al Hondurasului, Porfirio Lobo, de la viitoarea reuniune regională. Lula susţine ca Lobo - care a câştigat alegerile fără acordul lui Hugo Chávez - nu are suficientă legitimitate democratică pentru a participa la reuniune. Argumentul vine de la acelaşi preşedinte care spunea că Ahmadinejad a câştigat în mod onest şi că protestele din Iran semănau cu cele ale unor suporteri furioşi că echipa lor a pierdut meciul. Între timp, Ahmadinejad ordona condamnarea la moarte a unora dintre protestatari.

Lula va fi reţinut ca un bun preşedinte pentru naţiunea sa, dar ca un nociv pentru cei care iubesc libertatea.

Moisés Naím

-Fost redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

- Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

- Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.