Opţiunile Occidentului

Opţiunile Occidentului

Opinia publică occidentală s-a întors - poate în mod irevocabil- împotriva războiului din Afganistan. Preşedintele Barack Obama este criticat pentru şovăială. Iar Casa Albă încearcă să răspundă la două întrebări legate şi complicate. Sunt vitale interesele occidentale în această regiune? Este plauzibil succesul atingerii lor prin mijloace militare?

Jurnalistul pakistanez Ahmed Rashid susţine, în „National Interest“, că SUA trebuie să rămână pe poziţii. În caz contrar, există o serioasă perspectivă de „talibanizare“ a întregii regiuni, iar talibanii sunt inseparabil legaţi de Al Qaida. Vecinii din Tadjikistan, Uzbekistan, Kîrgîzstan şi Turkmenistan se confruntă cu sărăcirea şi cu insurgenţele islamice consecvente împotriva stăpânitorilor corupţi şi incompetenţi.

Rashid prezintă un tablou mohorât al situaţiei grele a Pakistanului, cu un guvern civil prea slab pentru a ţine în frâu armata - încă obsedată de India - şi cu economia în cădere liberă. Rashid sugerează pericolul unei „lovituri a coloneilor“, care ar urma să instaureze un regim favorabil talibanilor.

În ultimă instanţă opţiunile sunt clare. Fie că SUA şi Europa abandonează regiunea forţelor violenţei, extremismului, sărăciei şi pericolului proliferării, sau rămân angajate, Afganistanul, Pakistanul şi Asia Centrală se află într-un moment de cotitură istorică de care depinde viitoarea stabilitate a regiunii.

Un alt pakistanez, Mehar Omar Khan, ofiţer de infanterie în armata pakistaneză, îndeamnă Occidentul să nu plece acasă, şi să se gândească nu atât la dificultăţile obţinerii unui succes, cât la preţul eşecului.

El sugerează că forţele

NATO nu pot spera să-şi asigure controlul asupra întregului Afganistan. Obiectivul ISAF de protejare a populaţiei este, în opinia sa „complet nerealizabil“.  El propune identificarea districtelor care să  devină modele de securitate şi de prosperitate, lăsându-i pe talibani să putrezească în sărăcie în altă parte.

Maiorul Khan are cu siguranţă dreptate că la baza insurgenţei nu stă religia, ci sărăcia. Occidentului îi este însă greu să identifice mijloace de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale pakistanezilor şi afganilor. Securitatea este indispensabilă pentru progresul economic, dar trupele nu se pot substitui unor instituţii locale viabile.(Adaptare după „Financial Times“)