Obama reales
0
An modest pentru Casa Albă. Aşteptările stratosferice au fost contrazise de o realitate neimpresionată de Obamania. Va repeta Obama destinul politic al lui Jimmy Carter? În absenţa unui contracandidat redutabil, cel mai prudent este să pariezi că va fi reales.
Totul merge rău pentru el. Reforma asigurărilor de sănătate, una dintre cele mai mari promisiuni ale sale, a eşuat. Nimeni nu o doreşte. Economia merge prost.
A salvat de la faliment pisicile grase de pe Wall Street, lăsându-i însă pe săraci să îşi piardă casele, creând astfel clivaje profunde în rândul propriilor susţinători. Şomajul şi datoria publică rămân ridicate.
Dependenţa financiară de China devine tot mai ameninţătoare. Toate acestea clatină hegemonia militară a ţării.
Ruptura dintre republicani şi democraţi se adânceşte, făcând din ce în ce mai grea colaborarea legislativă.
Perspectiva criticilor
Peisajul internaţional este şi mai sumbru. Obama a transformat insurecţia talibană într-un conflict şi mai mare, implicând acum şi Pakistanul şi ameninţând să destabilizeze precara balanţă internă a acestei puteri nucleare. Până nu demult doar al lui Bush, războiul a devenit azi şi al lui Obama.
Discursul de la Cairo din iunie 2009, prin care propunea o eră de noi iniţiative care să aducă pacea în Orientul Mijlociu a creat aşteptări uriaşe contrazise de realitate. Încercarea de a dialoga cu Iranul a eşuat, iar singurul lucru pe care SUA îl discută cu aliaţii săi ţine de duritatea sancţiunilor ce urmează să fie impuse.
Totul merge rău pentru Obama. Nu va fi reales. La fel ca şi Jimmy Carter, va fi preşedinte doar pentru patru ani, iar apoi îşi va petrece timpul scriind cărţi şi ţinând discursuri.
Perspectiva susţinătorilor
Era chiar imposibil să împlineşti aşteptările stratosferice pe care electoratul şi cei de peste hotare le aveau faţă de noul preşedinte. Totuşi, în ciuda popularităţii sale în scădere, jumătate din publicul american continuă să aprobe leadershipul lui Obama.
Economia este încă slabă, dar nu se mai află pe marginea prăpastiei. Şomajul este încă ridicat, dar a fost stabilizat şi se asteaptă să coboare. Preţul politic al salvării băncilor a fost uriaş, dar a prevenit colapsul sistemului financiar. Reformarea asigurărilor de sănătate afectează interese puternice, atât corporaţii, cât şi sindicate: este motivul pentru care nimeni nu a reuşit reformarea sistemului.
Obama şi-a ţinut promisiunea de a căuta să se apropie de cele mai controversate state. Dar este oare vina sa că personaje precum Ahmadinejad, Castro, Chávez sau Kim Jong-il i-au ridiculizat ofertele de negociere? A fost naivă din partea lui Obama presupunerea că aceşti lideri sunt capabili să înţeleagă apropierea altfel decât ca pe un semn de slăbiciune, spun criticii.
Contracandidatul lipsă
Pentru a-l învinge pe Obama, Republicanii trebuie să găsească un candidat acceptabil pentru dreapta religioasă şi pentru neoconservatori. Şi care să fie totodată acceptabil şi pentru restul publicului. De aceea, cel mai prudent lucru este să pariezi că Obama va fi reales. Deocamdată.
Moisés Naím
Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.
Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.
Se încarcă comentariile...
