Obama cel blând - de Moise Naim
0
Comentariu. Iniţiativele reformiste ale noului preşedinte american se lovesc de o vehementă opoziţie atât în ţară, cât şi în străinătate. Fie că este vorba de europeni, iranieni sau chiar de democraţii americani, preşedintele Obama este decis să le aplice o tehnică din judo.
Mai întâi au fost liderii europenii, apoi fraţii Castro şi, în cele din urmă, ayatollahii iranieni. Au fost urmaţi de şefii companiilor americane de asistenţă de sănătate; şi, în final, de membri ai Congresului şi ai Senatului din propriul său partid.
Eşecuri, deocamdată
La summitul G20 din aprilie, liderii europeni au respins apelurile lui Obama pentru un pachet de stimulare fiscală globală. La scurt timp, în cadrul summitului NATO, preşedintele SUA nu reuşea să-i convingă pe şefii militari europeni să trimită mai multe trupe în Afganistan.
Obama a spus că vrea să „îmblânzească” embargoul impus Cubei în urmă cu patru decenii, explicând că acesta este începutul unui proces care ar trebui să ducă la o normalizare a relaţiilor. „Am făcut primul pas. Acum este rândul guvernului cubanez”, a spus atunci Obama.
Iar guvernul cubanez a răspuns imediat; făcând un pas înainte, apoi unul înapoi. Raúl Castro i-a transmis preşedintelui SUA că este pregătit să discute orice probleme. Dar apoi Fidel Castro a clarificat problema, semnalând faptul că Raúl n-a făcut nici mai mult nici mai puţin decât „să-şi exprime credinţa în principiile revoluţiei cubaneze”. Cu alte cuvinte, răspunsul Cubei la deschiderea manifestată de Obama a fost… nimic.
Acelaşi lucru s-a întâmplat cu iranienii. În timpul campaniei sale electorale, Obama spusese că ameliorarea relaţiilor cu Iranul este o prioritate.
Chiar a înregistrat un mesaj special către poporul iranian, cu subtitrare în limba farsi, în care a subliniat această speranţă. Răspunsul concis al Teheranului la această invitaţie a fost că Statele Unite trebuie să recunoască greşelile trecutului şi să-şi schimbe modul de a acţiona.
„Vrem să vedem fapte, nu vorbe”, suna declaraţia oficială. Poate pentru a sublinia acest mesaj, Iranul tocmai a lansat o rachetă cu o rază de 2.000 de kilometri. De asemenea, Teheranul insistă asupra faptului că nu-şi va opri programul nuclear.
Opoziţia din interior
Dar răspunsul cu măsuri agresive la iniţiativele conciliante ale lui Obama nu este privilegiul liderilor străini. În comparaţie cu şefii din sistemul privat de asistenţă sanitară, ayatollahii iranieni şi fraţii Castro sunt politeţea în persoană.
Obama i-a convocat pe bărbaţii şi femeile care conduc principalele companii de asigurări de sănătate, spitale, companii farmaceutice şi alţi jucători în sectorul sanitar. Scopul întâlnirii era să se ajungă la o înţelegere legată de reducerea costului pentru contributorii a sistemului de sănătate din Statele Unite, care este unul dintre cele mai ridicate din lume.
La câteva zile după ce au fost semnate acordurile preliminare, a ieşit la iveală faptul că aceste grupuri pregăteau o campanie multimedia la scară naţională pentru a ataca reformele lui Obama. Acestea fiind spuse, asemenea grupuri nu fac decât să apere interese economice clare.
Mai puţin clare sunt ţelurile celor 90% din senatori care au votat împotriva intenţiei lui Obama de a-i transfera pe cei 240 de prizonieri care sunt încă închişi la Guantánamo Bay, şi de a închide apoi închisoarea. Cererea lui Obama în această privinţă a fost deja respinsă de Congres. Este demn de notat că printre reprezentanţii ambelor Camere care au votat împotriva propunerilor lui Obama s-au aflat sute de membri ai propriului său partid.
Prin urmare, înseamnă asta că Obama eşuează? Nu. Toate negocierile menţionate mai sus sunt în curs de desfăşurare, iar Obama are toate şansele să obţină majoritatea lucrurilor pe care şi le doreşte.
Agilitatea sa politică este deja legendară, iar el s-a arătat până acum capabil să facă faţă tentativelor de a i se pune piedici folosind greutatea adversarilor săi pentru a-i doborî sau pentru a-i încercui. Obama este un maestru al aplicării politice a judoului, care în japoneză înseamnă “calea blândeţii”.
Moisés Naím
-Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane „Foreign Policy“ pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
-A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.
-Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.
Se încarcă comentariile...
