Neliniştea lui Karzai

Prins istoric între interesele externe ale actorilor globali, Afganistanul a dezvoltat o suspiciune în analiza relaţiilor cu exteriorul, neliniştea lui Karzai fiind un exemplu elocvent în acest sens.

În ultimele secole, Afganistanul a fost un loc al eternei nelinişti, măcinat de conflicte generate, nu întâmplător, de europeni. În secolul XIX, când aroganta pretenţie colonizatoare a Occidentului de unic depozitar al progresului, determina o cursă a expansiunii globale, Afganistanul a fost teatrul ciocnirii a intereselor a două state cu destin expansionist: Imperiul Britanic şi Rusia ţăristă. Cele două războaie afgano-britanice, de la mijlocul secolului trecut, s-au incheiat sângeros prin intrarea regiunii sub influenţa Angliei, influenţă ce s-a încheiat odată cu finalul unui alt război consumat în 1919. Peste cinci decenii, Uniunea Sovietică a iniţiat un sângeros război, între 1979 şi 1989, menit să înfrângă neîmblânzita rezistenţă paştună, care, după 10 ani de conflict s-a incheiat dezastruos pentru armata şi diplomaţia sovietică. Totuşi, nici după acest moment locuitorii acestui spaţiu nu au cunoscut liniştea şi prosperitatea. După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, Statele Unite au pornit un război împotriva talibanilor aflaţi la conducerea Afganistanului, acuzaţi de colaborare cu Al Qaeda. Din 2001, pentru locuitorii Afganistanului, neliniştea continua.

Alegeri cu cântec

Hamid Karzai, preşedintele în funcţie, a reuşit să obţină, pe 20 august 2009, un nou mandat prezidenţial, după un scrutin caracterizat de observatorii occidentali ca fiind "puternic fraudat". Acuzele de fraudă s-au materializat în anularea a peste un milion de voturi, situaţie ce a periclitat victoria lui Karzai. Conflictele generate de acest scandal au dus la concedierea lui Peter Galbraith, reprezentant al Naţiunilor Unite la Kabul. Totuşi, incidentul s-a finalizat cu validarea în funcţie a lui Karzai, act recunoscut de comunitatea internaţională.

Pe 28 martie, vizita preşedintelui Barack Obama a reaprins nemulţumirile liderului afgan faţă de comunitate internaţională în general şi de Statele Unite în special. Răbufnirea discursivă a lui Karzai a avut loc pe 1 aprilie, in timpul unui discurs în faţa Comisiei Electorale.

Preşedintele Obama a presat autorităţile de la Kabul să iniţieze reforme care să genereze progres în lupta împotriva corupţiei, să asigure libertatea şi corectitudinea alegerilor şi să facă posibilă reintegrarea talibanilor în societate. Aceste presiuni sunt făcute în contextul în care 30.000 de noi soldaţi americani vor fi desfăsuraţi în teatrele de război afgane.

Karzai şi-a întâmpinat înaltul oaspete cu circumspecţie şi raceală, fapt reliefat de prezenţa vicepreşedintelui afgan Mohammed Fahim Khan la întrunirea dintre cei doi preşedinţi, în ciuda dorinţelor americane.

Un discurs sincer

Reacţia preşedintelui afgan este cea mai acuta dovadă a neîncrederii între autorităţile de la Kabul şi comunitatea internaţională şi pare a fi neprovocată. În tirada sa, Hamid Karzai a acuzat Occidentul şi Statele Unite că sunt autorii fraudării alegerilor din 2009, dorind să facă din Afganistan un stat marionetă. Neferindu-se să apeleze la cuvinte tari, preşedintele a sugerat că liderii occidentali îl "marginalizează", dorind să îl facă să pară "psihologic labil". De asemenea, a sugerat ca frauda masivă de la alegeri a fost orchestrată de reprezentantul ONU, Peter Galbraith. El a mai anticipat că se instrumentalizează, pe aceeaşi schemă, şi delegitimarea Parlamentului, spunând: "Vor ca Parlamentul să fie asemeni mie, lovit şi discreditat. Vor să fiu un preşedinte ilegitim şi vor ca Parlamentul sa fie ilegitim".

Tirada preşedintelui afgan a continuat, acesta afirmând că: "în ţări ca Afganistanul, unde sunt staţionati peste 100.000 de soldaţi străini, străinii îşi urmează propriile interese, fiind o linie foarte subţire între asistenţă, cooperare şi invazie".

Reactiile americane au fost conciliatoare, adjunctul purtătorului de cuvânt al Casei Albe admiţând că, în accepţiunea Washingtonului, deşi au fost probleme în alegeri, Karzai este un preşedinte legitim.

Totuşi, reacţia lui Karzai nu a fost primită pozitiv în tot Occidentul, părerile diplomaţilor şi analiştilor oscilând între retragerea sau ameninţarea cu retragerea trupelor şi calea diplomatică, care a cunoscut un succes relativ.

Peter Galbraith, diplomatul acuzat de fraudare a alegerilor, conchidea: "Misiunea este importantă, dar, dacă obiectivele ei nu pot fi realizate, nu are sens să riscăm viaţa trupelor în teatrele de operaţii. Esenţial pentru a rezolva problema insurgenţei este că ai nevoie de un partener local loial".

Un alt specialist în problemele Afganistanului, Stephen Biddle, cercetător al Consiliului pentru Relaţii Internaţionale,  nu a fost atât de categoric, sugerând că problema poate fi rezolvată pe cale diplomatică dar că pretenţiile Occidentului trebuie să crească: "Facem milioane de lucruri în Afganistan fără a cere înapoi nimic explicit".