NATO, la un pas de dezmembrare?

Razboiul din Georgia a stârnit reactii diferite în NATO, împartind din nou organizatia între "noua Europa" si "vechea Europa", cum s-a întâmplat si în cazul Irakului. Intr-un final, "Vechea

Razboiul din Georgia a stârnit reactii diferite în NATO, împartind din nou organizatia între "noua Europa" si "vechea Europa", cum s-a întâmplat si în cazul Irakului. Intr-un final, "Vechea Europa" ar putea accepta includerea Georgiei si Ucrainei, dar cu rezerva ca nu va intra niciodata într-un razboi cu Rusia pentru a le proteja. Adica un sfarsit al Aliantei.

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord este un exemplu remarcabil de supravie- tuire institutionala, în ciuda unor schimbari care au loc.

NATO nu numai ca a rezistat prabusirii URSS, dar s-a extins, încorporând toate fostele state-satelit din Europa de Est si chiar si republicile baltice care facusera parte din imperiul rus mai bine de 200 de ani. Dar dezastrul georgian ar putea diviza NATO.

În acele tari est-europene, care nu cu mult timp în urma erau conduse de la Moscova, prezenta trupelor rusesti în Georgia a trezit toate temerile vechi. Pe 14 august, Polonia si-a dat în graba acordul pentru plasarea sistemelor de aparare antiracheta ale SUA pe teritoriul sau, cu conditia sa fi e construita si o baza militara americana.

De ce? Pentru ca, daca Rusia ar ataca Polonia, SUA ar fi implicate automat. Aceste actiuni se explica prin memoria istorica, nu prin veritabile calcule strategice. Rusia nu planuieste sa atace Polonia, dar emotiile pe care le rascoleste sunt foarte puternice.

Acesta este si motivul pentru care 50 de voluntari militari estonieni au sosit acum în Georgia (desi nimeni nu prea stie ce sa faca cu ei).

Retorica în noile state membre NATO a fost aproape la fel de isterica precum cea din Georgia, unde presedintele Mihail Saakasvili i-a numit pe rusi "barbarii secolului 21", care "dispretuiesc tot ce este nou, tot ce este modern, european si civilizat". O retorica similara abunda în universul paralel al mass-media SUA, unde faptul ca Georgia a început acest razboi, dezlantuind un atac nemilos împotriva Osetiei de Sud si ca apoi a invadat- o a fost sters din scenariu.

Foarte putini americani stiu ca în Osetia de Sud era un singur batalion rus de forte de mentinere a pacii (mai putin de 1.000 de oameni) atunci când tancurile georgiene au intrat în urma cu mai putin de doua saptamâni pe teritoriul regiunii separatiste. Este vorba despre "mica si îndraznea- ta Georgie" si valorile democratice vs. Ursul rus.

În recenta sa vizita la Tbilisi, secretarul de stat american Condoleezza Rice a parut foarte nelinistita, alaturi de zgomotosul Saakasvili. Probabil se gândea la faptul ca, în timp ce "noua Europa", formata din fostele tari ale blocului sovietic sustine Georgia si angajamentele luate de SUA acolo, "vechea Europa", formata din Germania, Fran- ta, Italia si vecinii lor, nu o face.

Aceasta este o problema daca doreste sa-si urmareasca telul de a aduce Georgia si Ucraina în NATO, deoarece "vechea Europa" este inima NATO, cu o populatie de trei ori mai mare si cu o prosperitate de cinci ori mai mare decât cea a "noii Europe". Orice secretar de stat american se poate baza pe refl exul loialitat ii guvernului britanic, cel putin în confi guratia sa actuala de "Laburism Nou", dar niciunul dintre celelalte state mari din Europa Occidentala nu crede ca o confruntare cu Rusia din cauza Georgiei este o idee buna. De fapt, lor li se pare ca ar fi o nebunie.

Cancelarul german, Angela Merkel, s-a exprimat precaut dupa întâlnirea cu presedintele rus, Dmitri Medvedev, la 15 august: "Unele dintre actiunile Rusiei au fost disproportionate, dar rar se întâmpla ca vina sa fi e doar a uneia dintre parti. De fapt, probabil ambele parti sunt vinovate.

Este foarte important sa întelegem acest lucru". Guvernul italian a avertizat împotriva tentativei de a construi o "coalit ie anti-Moscova". Ministrul de externe francez, Bernard Kouchner, spunea: "Nu ma întrebati cine este bun si cine este rau aici. Nu ar trebui sa emitem judecati morale asupra acestui razboi."

Rusii vor ramâne în Georgia pâna ce vor dezmembra armata georgiana si bazele navale care ar putea amenint a din nou enclavele etnice din Osetia de Sud si Abhazia, confi scând toate armele americane noi care i-au dat Georgiei o capacitate militara ofensiva si se vor retrage apoi în enclave dupa cum cere acordul de încetare a focului.

Sarkozy a mediat încetarea focului si a fost de acord sa treaca aceste clauze în cuprinsul sau. El stia ca acestea permit fortelor militare rusesti sa ramâna pe teritoriul georgian pâna ce amenintarea militara va fi complet anulata si le-a acceptat. A facut asta pentru ca nu priveste Rusia ca pe un agresor în aceasta criza (desi nu va contrazice public America, spunând-o în atât de multe cuvinte). Dar daca SUA actioneaza în continuare pentru a aduce Georgia si Ucraina în NATO, nu exista decât trei optiuni.

Daca "vechea Europa" ramâne ferma pe pozitii si se opune aderarii acestor tari pe motiv ca nu vrea sa-si faca din Rusia un dusman, fi e SUA renunta la cererile lor, fi e NATO se rupe.

A treia alternativa (si poate cea mai probabila) este ca "vechea Europa" sa accepte aderarea celor doua foste republici sovietice, dar cu rezerva implicita ca nu va intra niciodata într- un razboi cu Rusia pentru a le proteja. Acesta ar fi un sfârsit mai putin dramatic pentru NATO, dar ar fi un sfârsit. O alianta cu doua voci nu este cu adevarat o alianta.

Gwynne Dyer este jurnalist independent britanic, ale carui articole sunt publicate în 45 de tari