„UE şi NATO nu lasă ţările baltice să intre în faliment economic şi de securitate“

„UE şi NATO nu lasă ţările baltice să intre în faliment economic şi de securitate“

Lecturi FP. „Falimentul” statelor baltice descris în ultima ediţie a FP România poate avea consecinţe strategice în regiune? Efecte similare ale crizei aduc în aceeaşi situaţie şi alte state din Europa de Est, chiar România? Citind ediţia FP România, domnii Vasile Puşcaş şi Mihai Răzvan Ungureanu, membri ai Consiliului editorial al revistei, temperează temerile generate de articol: UE şi NATO rămân solidare intern.

Lipsa de solidaritate manifestată în această perioadă de criză pe continentul european poate afecta şi câştiguri euroatlantice pe care le credeam intangibile - precum Articolul 5 al NATO? Vedeţi terenul deschis pentru o nouă extindere a sferei de influenţă ruseşti în statele baltice, ca şi în Europa de Est?

Vasile Puşcaş: Cred că unii autori proclamă prea uşor „falimentul statelor baltice”. Desigur că situaţia economică  a statelor baltice reflectă, într-adevăr, minusuri în ceea ce priveşte pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, în special la nivelul instituţiilor statului - situaţie, de altfel, deloc străină şi celorlalte state noi membre din zonă -, dar de aici şi până la viziunea apocaliptică a dezintegrării politico-economico-militare a zonei este, totuşi, o cale puţin probabilă.

Mai există şi un alt aspect care mă face să fiu reţinut în aprecierile unui dezastru în zonă.

Dacă vorbim acum, în 2009, după 5 ani de membership, despre un eşec al statelor baltice, atunci implicit vorbim şi despre un eşec la nivelul Uniunii Europene; în ciuda previziunilor sumbre/ sceptice, Uniunea Europeană este o structură integrativă care şi-a stabilit ca obiectiv bunăstarea membrilor ei, care funcţionează pe baza politicilor agreate de membrii săi, politici îndreptate spre obiectivul menţionat. Să nu uităm că, în ceea ce priveşte solidaritatea la nivelul Uniunii Europene, aceasta există şi deja se lucrează în această logică,  inclusiv în această perioadă de criză.

Imaginea descrisă în articolul despre care discutăm -  şi anume că „statele baltice sunt acum membre ale NATO, dar se simt adesea  la marginea Alianţei – înăuntru pe hârtie, dar fără planuri de contingenţă şi fără prezenţă militară care să sprijine garanţia de securitate oferită de Articolul V al Tratatului NATO” - nu cred că acoperă sensurile respectivului Tratat şi, mai ales, nu înseamnă că, dacă ar apărea o ameninţare reală, membrii Alianţei Nord-Atlantice ar ridica nepasatori/ neputincioşi din umeri şi ar trece la redesenarea unei noi Cortine de Fier.

Şi, în final, aş vrea să amintesc capacitatea viitoare a UE de a fi o adevărată organizaţie internaţională. În acest sens, agenda viitoarei Comisii Europene trebuie să includă dezvoltarea şi mai ales eficientizarea Parteneriatului Estic, care urmăreşte realizarea stabilităţii şi progresului ariei. În ultimii ani am observat şi o insistenţă privind susţinerea unei politici de substanţă a „dimensiunii nordice” (incluzând zona baltică) a Uniunii Europene, ceea ce argumentează formula construcţiei europene şi pentru actorii statali mentionaţi.

Mihai Răzvan Ungureanu: Statele baltice se numără, din nefericire, printre statele unde efectele actualei crize se resimt în profunzime. Mă îndoiesc că putem vorbi, în termeni atât de categorici, de „un eșec al statelor baltice”, cum, de altfel, nu pot fi de acord cu aprecierea privind lipsa de solidaritate manifestată pe continentul european.

Nu cred că actuala criză din domeniul financiar și economic se traduce și printr-o criză de încredere în cadrul structurilor europene și euro-atlantice. Din contră, consider că liderii statelor membre ale Uniunii Europene s-au aplecat cu seriozitate și îngrijorare asupra actualei crize economice, tocmai pentru ca bunăstarea și securitatea comună să nu fie afectate. Iar deciziile recentului Consiliu European din iunie confirmă acest lucru.

Combaterea efectelor actualei crize (prin crearea unei noi arhitecturi de supraveghere financiară) și consolidarea construcției europene (prin crearea tuturor condițiilor asfel încât Tratatul de la Lisabona să poată intra în vigoare) reprezintă preocupările principale ale Uniunii în prezent.

În ceea ce privește NATO, nu cred că putem pune sub semnul întrebării principiile fundamentale (inclusiv Articolul V al Tratatului de la Washington) care guvernează această alianță de securitate. Înseamnă a te îndoi de însăși Alianța Nord-Atlantică. Suntem, împreună cu statele baltice, parte a aceleiași familii, a unei alianțe de valori și solidaritate trans-atlantică, a unui efort colectiv de asigurare a securității, care pornește de la înțelegerea comună a riscurilor și amenințărilor care ne pot afecta securitatea.

NATO are în continuare același rol primordial de asigurare a unei umbrele de securitate pentru toți membri săi. Pornind de la principiile solidarității și indivizibilității securității, securitatea statelor baltice este, în măsură egală, și responsabilitatea României. Securitatea spațiului aerian al statelor baltice, parte integrantă a spațiului aerian al Alianței, va continua să fie asigurată de către Alianță. Nu se schimbă nimic în această privință.

Dificultățile cu care se confruntă, într-un moment oarecare, statele membre ale Uniunii Europene și NATO nu pot șubrezi încrederea care guvernează legăturile strânse dintre noi. Dimpotrivă, acestea se dovedesc mai puternice ca niciodată.

Vasile Puşcaş este profesor universitar, a fost negociatorul-şef al României pentru aderarea la UE şi acum conduce Departamentul de Afaceri Europene al Guvernului României.

Mihai Răzvan Ungureanu este profesor universitar, a fost ministru de Externe şi acum conduce Serviciul de Informaţii Externe.