Adevarul.ro

Semnal FP. Într-o „analiză-avertisment”, Centrul Roman de Politici Europene arată cum poate evolua blocajul politic de la Chișinău. Concluzia Centrului este că doar ajutorul economic european îi poate împiedica pe comunişti să revină la guvernare.

Cele patru scenarii analizate de Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) sunt:

1.    Zimbrul reformator. Guvern fără Partidul Comuniştilor

Partidele din opoziţie formează o coaliţie parlamentară şi numesc propriul candidat ca preşedinte al Parlamentului. Reuşesc să convingă câţiva parlamentari comunişti să treacă de partea lor, oferindu-le, la schimb, funcţii în comisiile importante din parlament. Voturile comuniştilor “transfugi” ajută la alegerea unui nou preşedinte şi a unui nou prim-ministru din rândurile opoziţiei.

Acest guvern elimină vizele pentru cetățenii români și începe, cu sprijinul Bucureștiului, negocierea unui nou acord de Asociere UE – RM. Criza economică se anunță dificilă, cu un deficit bugetar de peste 12% și o scădere drastic a PIB-ului. Sprijinul financiar modest oferit de UE nu acoperă nevoile, iar Rusia începe în plină iarnă o politică agresivă de pedepsire a noii guvernări prin șicanarea livrării de gaze. Partidele care guvernează au disensiuni majore și guvernul se prăbușește.

2.    Zimbrul împăciuitor. Largă coaliţie de guvernare

Partidul Comuniştilor este unit şi nu negociază decât “în bloc”. Comuniştii ajung la un compromis politic cu partidele din opoziţie pentru formarea unei largi coaliţii de guvernare. Comuniştilor le revine funcţia de preşedinte, iar partidelor de opoziţie funcţia de prim-ministru, în persoana lui Marian Lupu.

În ciuda declaraţiilor de deschidere politică faţă de Romania şi UE, noul guvern nu recurge la schimbări fundamentale în relaţia cu acestea. Se acordă totuşi agrementul pentru un nou ambasador român. Începerea negocierilor unui Acord de Asociere UE-RM este amânată de către Bruxelles, până la înregistrarea de progrese în domeniul reformelor politice şi economice, politica promovată de guvern faţă de NATO este mai degrabă una de neutralitate, dar se agreează, în schimb, un acord de parteneriat strategic cu Federaţia Rusă. Dosarul transnistrean nu înregistrează nici un progres.

Lipsa de progrese în apropierea faţă de UE şi NATO creează tensiuni puternice în coaliția de guvernare, deoarece nu sunt respectate promisiunile pre-electorale ale partidelor pro-europene. Tensiunile sunt amplificate de faptul că, în ciuda încheierii de acorduri de împrumut cu Comisia Europeană şi instituţiile financiare internaţionale, noul guvern  este incapabil să promoveze reformele economice şi legislative impuse de acestea, ceea ce determină amânarea transferului tranşelor de împrumut. Guvernul este confruntat cu o scădere de mai mult de 10% a PIB-ului pe anul 2009, cu deficit bugetar de peste 12%, cu scăderea masivă a investiţiilor străine directe şi a nivelului remitenţelor.

Comuniştii încearcă să transfere vina pentru eşecurile guvernării asupra prim-ministrului şi a partidelor pro-europene, care nu sunt dispuse la compromis. Pe fondul sărăciei, guvernul reformist Lupu devine din ce în ce mai nepopular în rândul cetăţenilor moldoveni, care doresc alegeri anticipate. Politicile populiste promovate de comunişti determină creşterea în sondaje a popularităţii lor, ceea ce îi face să iasă de la guvernare. Pe fondul presiunii opiniei publice şi al tensiunilor din partidele pro-europene, guvernul îşi dă demisia, parlamentul se dizolvă şi se organizează alegeri parlamentare anticipate. Comuniştii câştigă majoritatea mandatelor din parlament, ceea ce le dă posibilitatea să numească preşedintele şi să formeze singuri noul guvern.

3.    Zimbrul conservator. Voronin şi Lupu

Partidul Comuniştilor se aliază cu Partidul Democrat condus de Marian Lupu, care devine preşedinte al Republicii Moldova. Orientarea politică este clar pro-rusă, cu aproape nici o schimbare în politica Chişinăului faţă de UE şi România. Republica Moldova se deschide din ce în ce mai mult integrării politice şi economice cu statele CSI.

Reformele politice stagnează, pe când cele economice, sprijinite financiar de Federaţia Rusă, dar şi de împrumuturile instituţiilor financiare internaţionale, asigură stabilizarea economiei. Ieşirea din recesiune la nivel regional antrenează şi ieşirea în ritm lent, dar sigur, din recesiune şi a economiei moldovene, lucru pentru care comuniştii îşi asumă tot meritul. Sprijinul electoratului pentru comunişti se consolidează, pe când partidele de opoziţie sunt fragmentate şi nu mai reuşesc să se constituie într-o alternativă credibilă la guvernare. Dosarul transnistrean nu înregistrează însă niciun progres.

4.    Zimbrul indecis. Blocaj şi alegeri anticipate

Atât opoziţia cât şi comuniştii rămân uniţi în procesul de negocieri, dar poziţiile lor sunt ireconciliabile. Se decide organizarea de noi alegeri anticipate care nu vor putea avea loc, însă, conform constituţiei Republicii Moldova, decât în 2010. Vladimir Voronin şi guvernul Zinaida Greceanîi îşi continuă interimatul, în timp ce opoziţia şi-ar putea folosi majoritatea parlamentară pentru a legifera.

În lipsa unui guvern puternic care să promoveze reforme economice urgente, situaţia economică şi financiară a Republicii Moldova devine foarte gravă. Nici Comisia Europeană şi nici instituţiile financiare internaționale nu vor să negocieze vreun acord de împrumut cu un guvern interimar. Federaţia Rusă este singura dispusă să ofere ajutor financiar, creând astfel imaginea de unic salvator al Republicii Moldova. Dosarul transnistrean nu înregistrează însă niciun progres.

Scenariile pesimiste pot fi evitate, crede Florin Niţă, expert afiliat al CRPE, autorul analizei, dacă se schimbă câteva elemente în comportamentul actorilor moldoveni și europeni. Recomandările documentului sunt ca:

•    Partidele de opoziţie să rămână unite şi să îşi respectă promisiunile de a nu se coaliza cu Partidul Comuniştilor.
•    Partidele de opoziţie să aibă un program de guvernare coerent, care se bazează pe elemente clare de consens în domeniul politicilor economice, sociale şi al politicii externe. 
•    UE şi România să fie gata să ofere sprijin economic, financiar şi politic masiv unui guvern condus de partidele de opoziţie.
•    Pentru a rezolva criza constituțională în acest an, partidele politice ar trebui să ajungă la un compromis privind modificarea modului de alegere a Preşedintelui, astfel încât acesta să poată fi ales în mod direct de către cetăţenii moldoveni.