Miliţiile Hezbollah au "castrat" guvernul libanez

Confruntările dintre militanţii islamişti şi forţele guvernamentale au destabilizat şi mai mult Libanul, care se lupta deja cu o gravă şi lungă criză politică. Hezbollah susţine că nu

Confruntările dintre militanţii islamişti şi forţele guvernamentale au destabilizat şi mai mult Libanul, care se lupta deja cu o gravă şi lungă criză politică. Hezbollah susţine că nu este vorba despre o lovitură de stat, ci de apărare împotriva celor care au declarat război miliţiilor şiite proiraniene.

În mai puţin de o săptămână, tensiunea din arena politică s-a transferat pe străzile Beirutului şi s-a răspândit în Tripoli, al doilea oraş ca mărime din ţară, în oraş ul nordic Akkar, în munţii Chouf, fortăreaţa druzilor, în Sidon, Tir şi în Valea Beqaa.

Spre deosebire de confl ictul dinte 1975-1990, numit greşit război civil - în fapt o încercare a palestinienilor conduşi de Yasser Arafat de preluare a ţării -, de această dată minoritatea palestiniană şi cea creştină nu au fost implicate direct, luptele de stradă purtându- se între musulmanii şiiţi şi sunniţi.

Puci de avertizare

Şeicul Hassan Nasrallah i-a asigurat pe concetăţeni că evenimentele din Beirut nu au fost o lovitură de stat; în caz contrar "s-ar fi trezit (...) fi e în închisoare, fi e în mijlocul mării." Dar, cum altfel decât puci s-ar putea numi năvălirea în spaţiul public a unor grupuri de oameni înarmaţi, care au pătruns în zonele sunnite din capitală şi-au instalat puncte de control, obligând popula- ţia să li se supună? Toate acestea s-au întâmplat pe parcursul mai multor zile, timp în care armata, care trebuia să protejeze instituţiile statului de drept şi cetăţenii de pericole atât externe, cât şi interne, a asistat la violenţele de stradă, refuzând să se implice.

Justificarea ofi cială a fost că armata nu vrea să fi e partizană.

Din contră, s-a dovedit că prin inacţiune, armata şi-a arătat loialitatea nu faţă de guvern, ci faţă de miliţiile şiite.

După o întâlnire a Salafi ştilor pro-Hezbollah şi a celor proguvern, s-a hotărât de comun acord ca o forţă neutră, afl ată sub conducerea Ministerului de Interne, să patruleze în Tripoli, între Babed Tabani - zonă majoritar Alawită şi pro- Hezbollah-, şi Jabal Mahsen - zonă sunnită, proguvern şi pro-Hariri.

În ultimii ani, liderul druzilor, Walid Jumblatt, s-a dovedit a fi un adept al sloganului "şi adevărul vă va elibera", astfel că, la începutul acestei luni, a cerut înlăturarea containerelor care adăposteau camerele de înregistrare ale Hezbollah din aeroport, înlăturarea generalului Wafi c Choucair din funcţia de şef al securităţii aeroportului, expulzarea imediată a ambasadorului Iranului în Beirut, interzicerea aterizării avioanelor iraniene în Liban şi luarea de măsuri în legătură cu liniile paralele de telecomunicaţie ale Hezbollah.

Hezbollah se extinde

Jumblatt nu a dezvăluit niciun secret sau, dacă vreţi, a divulgat secrete ştiute de toţi. De ani de zile, Hezbollah are o reţea de telecomunicaţ ii care face legătura dintre dahyeh, suburbiile şiite din capitală, sudul ţării şi diverse puncte din Valea Beqaa, controlate exclusiv de Hezbollah.

Înainte de războiul declarat Israelului, în luna iulie a anului 2006, Hezbollah a renovat liniile şi, astfel, guvernul a afl at că partidul şi-a extins reţeaua de la zonele şiite la regiunile locuite de sunniţi, creştini şi druzi.

De aceea, înţelegerea tacită dintre Hezbollah, pe de o parte, guvern şi armată, de cealaltă, a luat forma unor acuzaţ ii reciproce de trădare şi de încălcare a legilor în vigoare.

Zona în care se găseşte aeroportul internaţional Rafi q Hariri - numit după fostul premier, lider sunnit şi om de afaceri, asasinat în anul 2005 - e cunoscută ca fi ind sub comanda Hezbollah. Nu e de mirare că partidul şi-a ales un om de încredere, în persoana generalului Choucair, la cârma departamentului de securitate al aeroportului.

Liniile de comunicaţie şi aeroporturile sunt puncte strategice, mai ales în cazul unui confl ict. Hezbollah s-a arătat profund nemulţumită de perspectiva pierderii acestor atuuri şi a avertizat că nu va sta cu mâinile în sân. Zis şi făcut. Sindicatele care fac parte din Confederaţia Generală a Muncii au organizat pe 7 mai o demonstraţie antiguvern, cerând mărirea salariului minim pe economie de la 200$/ lună la 630$/ lună.

Având în vedere faptul că Libanul nu are preşedinte din luna noiembrie a anului trecut, că parlamentul şi-a încetat activitatea din anul 2006, iar guvernul funcţionează la cote de avarie, multe voci din interiorul ţării şi din exterior au cerut ca sindicatele să nu iasă în stradă, bănuindu-se că această mişcare civilă are un substrat politic. Ceea ce s-a şi adeverit, mişcarea de protest fi ind folosită drept paravan de Hezbollah şi AMAL pentru a ocupa puncte-cheie ale Beirutului.

Într-un discurs televizat, şeicul Nasrallah, secretarul general al Hezbollah, şi-a justifi cat preluarea zonelor sunnite din capitală spunând că guvernul condus de Fuad Siniora e ilegal şi acţionează "ca acoperire pentru Terje Roed- Larsen şi rezoluţia 1559 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite". "Avem dreptul să ne apărăm existen- ţa faţă de toţi cei care declară şi încep un război împotriva noastră, chiar dacă ne sunt fra- ţi. (…) Reţeaua de telecomunicaţ ie e parte din mişcarea de rezistenţă. Am spus, înaintea lui Jumblatt, că orice mână care încearcă să ajungă la mişcarea de rezistenţă şi la armele noastre va fi tăiată. Israelul a încercat în războiul din iulie, şi noi i-am tăiat mâinile jos. Nu vă sfătuim să ne puneţi la încercare", a avertizat şeicul, adăugând că Hezbollah nu va permite ca aeroportul din Beirut să servească intereselor CIA şi Mossad.

Guvernul luptă deocamdată singur

Pentru a ieşi din această situaţ ie, Hezbollah a propus reîntoarcerea la masa de negocieri, dar numai după ce guvernul va revoca hotărârea în cazul generalului Wafi c Choucair şi dacă guvernul va sta departe de liniile de comunicaţie ale partidului. Ceea ce guvernul Siniora a şi acceptat, încă de joi.

În pofi da încercărilor repetate de a justifi ca ocuparea Beirutului şi a unor zone din munţii Chouf de către şiiţ i împreună cu aliaţi de-ai lor, organizarea minuţioasă de pe teren a demonstrat că gestul nu a fost unul spontan, ci unul îndelung planifi cat. Dacă e să vorbim de trădare şi de activităţ i în afara Constituţiei şi legii, Hezbollah este exemplul perfect.

Hezbollah este un partid cel puţin atipic, un implant al Iranului în Liban.

Vorbim aici de două viziuni contradictorii asupra Libanului.

Pe de o parte avem Hezbollah, un partid cu ideologie khomeinistă şi ambiţie regională, al cărui ţel este să lupte împotriva Israelului indiferent de consecinţe, şi care pare dispus chiar şi să distrugă Libanul pentru a-şi îndeplini acest scopul. Pe de altă parte avem guvernul Fuad Siniora, reprezentant al statului de drept, sprijinit de către comunitatea internaţională, fragil, aruncat în prima linie de luptă de către Statele Unite, Arabia Saudită şi aliaţii lor, într-un confl ict care depăşeşte grani- ţele Libanului.

Jumblatt a avut dreptate când s-a întrebat retoric ce va face Hezbollah în cazul în care ar ocupa nu doar capitala, ci întreaga ţară. Ce va urma? Metamorfozarea Libanului într-o a doua Gaza? Hezbollah a făcut o greşeală colosală, a doua după provocarea confl ictului cu Israelul.

Partidul a pierdut din vedere faptul că o minoritate înarmată până în dinţi, loială ideologiei khomeiniste, şi având o relaţie simbiotică cu Siria, este, la sfârşitul zilei, doar o minoritate, în Liban, pe plan regional şi internaţional. Ceea ce Hezbollah a făcut zilele acestea în Liban nu va rămâne fără consecinţe.

Israelul s-a mulţumit să monitorizeze situaţia, la fel ca Europa, Statele Unite şi Arabia Saudită. Cu toate acestea, în momentul în care Hezbollah, AMAL, aliaţii lor şi guvernul nu vor găsi o soluţie politică acceptabilă pentru ambele tabere, ţările menţionate se vor vedea obligate să facă un pas înainte, pentru a nu lăsa Libanul la mâna şi la mila Iranului şi Siriei.

Manuela Paraipan este specializată în afaceri libaneze şi realizează analize pentru World Security Network.