Michelle Obama şi iadul talibanilor

Când SUA cereau la summitul NATO  o implicare mai mare în Afganistan, talibanii aplicau deja legea islamică în Pakistan. Biciuirea unei tinere de către fanatici în provincia Swat arată la ce duc victoriile talibanilor în zona AfPak, împotriva cărora este chemată NATO.

În timp ce Michelle Obama impresiona Europa prin farmecul ei, o fată din Swat sensibiliza lumea cu strigătele ei de durere. Prima doamnă şi  povestea ei personală sunt bine cunoscute - povestea fetei pakistaneze din Swat şi tragedia ei, mult mai puţin.

Lumi paralele

Vizita lui Michelle Obama a provocat o emoţie puternică: ea a îmbrăţişat-o pe regina Elisabeta a II-a , a impresionat liderii G20, iar vocea ei a transmis emoţie, a îndemnat un grup de fete cu dizabilităţi să creadă că ar putea  să meargă până acolo unde doresc. Mesajul ei a fost clar: Dacă eu am făcut asta, şi tu poţi s-o faci.

Un mesaj destul de diferit este trimis de către cei care au pedepsit, din motive necunocute, o tânără de 17 ani din Pakistan cu 34 de lovituri cu biciul. A ieşit singură pe stradă? A refuzat căsătoria cu un comandant al talibanilor? A fost un caz de adulter?

Dar dacă fapta pe care se presupune că a comis-o este incertă, sentinţa nu este. Nu numai pentru ea, ci şi pentru milioanele de oameni din toată lumea care au văzut cum a fost torturată.

„Pentru Dumnezeu, opriţi-vă! Destul! Destul!”, au auzit-o pe fată strigând, în timp ce un bărbat o biciuia cu toată forţa.

Paradisul fanaticilor

Un altul a fost auzit ordonând : „Ţineţi-o mai strâns. Nu o lăsaţi să se mişte!” Printre strigătele ei sfâşietoare, fata a reuşit să spună plângând: „Îmi pare rău pentru ce am făcut. Tatăl meu regretă ce am făcut eu. Bunica, de asemenea..!”
Pentru frumuseţile sale, Swat ar trebui să fie o destinaţie turistică.

Astăzi, este un iad. Deşi se află la doar 140 de kilometri de Islamabad, zona este cutreierată de talibani, care au pus în practică o combinaţie de terorism, fanatism şi primitivism. Moartea celor care au opus rezistenţă şi distrugerea a 200 de şcoli au fost consecinţele fireşti ale sosirii lor.

Cel puţin 1.200 de oameni au fost ucişi şi între 250.000 şi 500.000 de oameni s-au refugiat de când a început ofensiva talibanilor, în 2007.

Când armata pakistaneză a atacat, talibanii s-au retras. Când soldaţii au plecat, fanaticii s-au întors. În februarie, guvernul provinciei a propus un acord: talibanii ar putea să impună Sharia interpretată de ei în Swat şi în zonele adiacente dacă ar opri violenţele.

Biciuirea fetei şi alte abuzuri inacceptabile sunt rezultatul unui acord între un guvern slab şi un grup minoritar gata să ucidă şi să fie ucis pentru a-şi impune religia asupra altora.

O misiune internaţională

În acelaşi timp, soţul lui Michelle a încercat să îşi convingă aliaţii europeni că este nevoie de mai mult. Mai mulţi soldaţi, mai mulţi bani şi mai multă hotărâre pentru a-i învinge pe talibani. „Europa n-ar trebui să aştepte ca Statele Unite să ducă această sarcină singure.

Nu este o misiune a Americii. Este o misiune a NATO; o misiune internaţională”, a spus Obama în faţa unui public entuziast la Stras-bourg. În clădirea unde se desfăşura summitul NATO, secretarul american al Apărării, Robert Gates, a explicat că „liderii europeni nu au făcut suficient pentru a-i convinge pe alegători că războiul în Afganistan trebuie să fie câştigat.” Tot Gates a precizat: „Această problemă constituie o ameninţare serioasă atât pentru Europa, cât şi pentru SUA”.

Acesta este adevărul. Dar mai adevărat este că aceia pentru care talibanii constituie cea mai mare ameninţare sunt milioane de afgani şi pakistanezi care nu împărtăşesc interpretarea coruptă a islamului şi care sunt înconjuraţi de aceşti fanatici.

„Asta nu este important”, a spus Munawar Hassan, şeful Jamaat-e-Islami, principalul partid politic din Pakistan, referitor la loviturile de bici primite de fata din Swat. Lumea, şi în special NATO, ar trebui să-l facă  pe domnul Hassan şi pe alţii ca el să înţeleagă că faptele foarte concrete nu sunt lipsite de importanţă.

Posibilitatea ca cineva ca fata din Swat să aibă aceleaşi oportunităţi ca Michelle Obama nu este lipsită de importanţă. Este vorba despre vieţile şi drepturile unei jumătăţi din omenire. Şi noi trebuie să fim pregătiţi să le apărăm. Oricât
ne-ar costa.

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane "Foreign Policy" pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este "Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.