Mexicul - „statul eşuat“ din coasta Statelor Unite

Documentar. Washingtonul încearcă să stopeze prăbuşirea statului mexican măcinat de violenţele narcotraficanţilor. Falimentul Mexicului ar obliga SUA să se retragă de pe alte fronturi din restul lumii. Guvernul Mexicului cere SUA să oprească traficul ilegal de arme şi de bani lichizi rezultaţi din vânzarea drogurilor care trec graniţa şi alimentează conflictele dintre cartelurile rivale.

După ce Mexicul a acuzat SUA de înarmare a narcotraficanţilor, preşedintele Barack Obama s-a oprit, pe drumul spre summitul Americilor, în statul vecin pentru a recunoaşte că escaladarea violenţelor din această ţară nu este doar o responsabilitate locală.

„Aceste carteluri prosperă de pe urma cererii de droguri din SUA”, a declarat liderul de la Casa Albă. Anterior, Hillary Clinton afirma că „cererea nesăţioasă” de droguri din SUA alimentează traficul şi că incapacitatea Americii de a opri contrabanda cu arme la graniţa de sud hrăneşte violenţele.

SUA nu au dat până acum prea multă importanţă problemei mexicane şi pericolul iminent ca violenţele să ajungă chiar pe teritoriul american. Această schimbare de atitudine a Washingtonului nu poate avansa însă lupta împotriva cartelurilor de droguri mexicane în fruntea listei de priorităţi a administraţiei Obama, dominată de criza economică şi războiul din Afganistan.

Armele lui Obama

Ambasadorul Mexicului la Washington cerea, recent Americii să oprească fluxul de arme şi de bani lichizi rezultaţi din vânzarea de droguri, care trec graniţa şi alimentează conflictele violente dintre cartelurile rivale.Mai mult, Arturo Sarukhan consideră că expirarea în 2004 a interdicţiei legate de deţinerea de arme de asalt a avut un impact negativ şi asupra situaţiei din Mexic.

Ratificarea interzicerii armelor de asalt în SUA nu este o misiune uşoară pentru Obama. Puternicile lobby-uri pentru vânzarea de arme se opun cu îndârjire unei asemenea măsuri. La o adică, portul de armă  este prevăzut în cel de-al doilea amendament al Constituţiei ca exprimare a dreptului la autoapărare. Ca urmare, noua administraţie este reticentă în privinţa lansării unei dezbateri publice naţionale pe tema armelor într-o societate în care un sfert dintre americani deţin legal arme de foc.

Stare de război

Deocamndată, noua administraţie americană a promis doar suplimentarea numărului de agenţi care vor patrula la graniţa cu Mexicul şi a numărului de elicoptere, reaminteşte „New York Times”. Până acum, SUA au trimis sute de agenţi federali, echipamente de supraveghere hi-tech şi câini specializaţi în depistarea drogurilor la graniţa de sud. În plus, Obama a cerut Congresului 350 de milioane de dolari pentru securitatea la graniţa americano-mexicană.

Dacă SUA s-ar confrunta cu stat falimentar în America Centrală sau în America de Sud ar fi forţate să găsească resursele necesare pentru a stabiliza regiunea, ceea ce ar grăbi enorm restructurarea angajamentele americane globale, afirmă profesorul de relaţii internaţionale Anatol Lieven într-un interviu din ediţia nr.10 a revistei FP România, care va apărea pe 11 mai.

În ediţia curentă a revistei, Mexicul este deja plasat  pe “Axa Haosului”. Autorul eseului „Stare de război”, Sam Quinones, descrie astfel situaţia gravă în care i se află ţara: „Mexicul este ruinat de o insurgenţă criminal-capitalistă care luptă pentru viaţa lui. Iar cei mai mulţi americani par a nu avea idee de ce se întâmplă chiar lângă ei”.

Traficanţii de droguri din zonele rurale ale Mexicului s-au metamorfozat într-o insurgenţă fioroasă. Numai anul trecut, în urma violenţelor au murit mai mulţi oameni decât a pierdut America în războiul din Irak. Şi nu se întrevede un sfârşit, crede Quinones, autorul mai multor cărţi despre Mexic, unde a locuit o bună perioadă.

Poliţiştii mexicani sunt prost înarmaţi şi înfruntă atacurile unor infractori organizaţi în unităţi de mărimea unor plutoane. Rebelii folosesc împotriva guvernului arme automate, rachete antitanc, mine şi dispozitive-capcană, mitraliere grele, puşti cu lunetă şi cele mai moderne modele de aruncătoare de grenade de 40 mm dar şi comunicaţii codificate, submersibile, elicoptere şi avioane moderne pentru transport.

În afara legalităţii

După ce s-a desprins paşnic de 70 de ani de guvernare autoritară a unui singur partid, Mexicul spera să devină o democraţie stabilă şi prosperă. Dar statul unipartid, condus de Partidul Revoluţionar Instituţional (PRI), s-a prăbuşit, controlul fiind preluat de câteva partide la fel de inerte şi iresponsabile ca şi predecesorii lor autoritari.

Disensiunile pentru probleme mărunte din Congres au împiedicat reformele. Controlul politic centralizat al PRI nu mai există, dar, practic, nimic nu i-a luat locul. Acest vid a oferit noi oportunităţi pentru criminalitate, iar instituţiile din Mexic nu au fost la înălţimea noilor ameninţări.

„Traficul mexican de droguri a început iniţial în comunităţile rurale şi montane unde nu se aplică legea. S-a dezvoltat aici o narco-cultură care îi venerează pe traficanţi şi stilul lor fanfaron muntenesc. Ţăranii, deveniţi eroi, s-au mutat în cartiere bogate şi trag cu armele la petreceri“,  povesteşte Sam Quinones în articolul din FP România numărul 9.

Unul dintre motivele pentru care aceşti rebeli au devenit o problemă de securitate naţională este că pieţele regionale de droguri s-au schimbat mult în ultimii ani. Guvernul de la Bogota a devenit mai eficient în combaterea traficanţilor de narcotice care puseseră stăpânire pe mari părţi din Columbia. Aplicarea legii s-a îmbunătăţit şi în Caraibe. Ca urmare, rutele de trafic mexicane stabilite în trecut, au devenit dintr-o dată cea mai bună cale către SUA.

Narcotraficanţii, beneficiarii crizei

Ca şi alte ţări dependente de exporturile în SUA (80%), Mexicul a fost afectat de criză. Exporturile totale au scăzut cu 32% în ianuarie. Un număr foarte mare de şomeri este atras de comerţul cu droguri, considerat o afacere profitabilă, care aduce cartelurilor câştiguri de aproape 25 de miliarde de dolari pe an.

Pe de altă parte, există condiţii locale specifice care facilitează afacerea narcotraficanţilor. Oraşele Mexicului sunt, prin tradiţie, înfometate. Au o mică putere de impozitare. Primarii lor nu pot fi realeşi, iar schimbarea permanentă de personal cultivă incompetenţa, improvizaţia şi corupţia. Poliţiştii locali sunt prost plătiţi, prost antrenaţi şi prost echipaţi. Trebuie să-şi raţionalizeze consumul de gloanţe şi de gaz şi pot fi uşor mituiţi.