Înapoi la "Marele Joc", în Kazahstan

Cei care se opun apropierii Occidentului de Kazahstan invocă nerespectarea drepturilor omului şi a celor politice. Dar, chiar dacă Kazahstanul nu a mers pe calea "revoluţiilor colorate" spre

Cei care se opun apropierii Occidentului de Kazahstan invocă nerespectarea drepturilor omului şi a celor politice. Dar, chiar dacă Kazahstanul nu a mers pe calea "revoluţiilor colorate" spre democraţie pe care alte republici post-sovietice, ca Ucraina şi Georgia, au urmat-o, timiditatea lui în privinţa reformelor nu justifică izolarea.

În definitiv, Occidentul nu este împiedicat deloc să negocieze cu Rusia autoritară şi cu China comunistă. Mai mult, Kazahstanul, chiar dacă este o ţară majoritar musulmană, a instaurat un regim politic laic, multi-etnic şi multi-religios pe care Occidentul încearcă să-l încurajeze peste tot în lumea musulmană.

Dar principalele motive pentru Occident de a nu izola Kazahstanul sunt geostrategice. Kazahii sunt nerăbdători să-şi vindă petrolul şi gazul Occidentului, în acelaşi timp în care Uniunea Europeană este nerăbdătoare să pună capăt dependenţei de furnizările ruseşti. Totuşi fereastra de oportunitate pentru un parteneriat UE-Kazahstan s-ar putea închide.

Legăturile istorice ale Kazahstanului cu Rusia şi proximitatea geografică faţă de China au provocat o competiţie ascuţită pentru influenţă între aceste două ţări. Este vital ca Europa să intre în acest "mare joc" pentru influenţă şi să împingă înainte orientarea politică a Kazahstanului spre Vest.

UE se apropie de Kazahstan

Sunt semne că Europa conştientizează în sfârşit posibilităţile pe care Kazahstanul le oferă. Într-adevăr, două evoluţii recente ar putea ajuta la ancorarea Kazahstanului ca aliat al Occidentului. Prima este preluarea prin alegeri a preşedinţiei rotative anuale a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) în 2010.

Kazahstanul a făcut lobby ani de zile pentru această oportunitate şi a întâmpinat o opoziţie feroce din partea Marii Britanii şi a celorlalte ţări ale Uniunii Europene. Selectarea Kazahstanului pentru conducerea OSCE este văzută ca o recompensă pentru politica preşedintelui Nursultan Nazarbayev de apropiere faţă de Vest. Rusia este profund suspicioasă faţă de OSCE - Kremlinul a limitat recent numărul de observatori ai OSCE la alegerile din Rusia - astfel încât viitoarea preşedinţie kazahă a OSCE sugerează că Astana este nerăbdătoare să se apropie mai mult de Vest şi nu se teme să-i provoace pe foştii stăpâni de la Kremlin.

Pe termen lung, politica de vecinătate europeană (European Neighbourhood Policy - ENP), cadrul formal al relaţiilor UE cu statele de la periferia sa, oferă cea mai bună şansă pentru a hrăni această relaţie. ENP este destinată să creeze un "cerc de prieteni" în jurul UE, bazat pe interese comune de dezvoltare a securităţii şi a economiei, a statului de drept şi de respectare a drepturilor omului.

Stat musulman cu tradiţii laice

Parlamentul European a respins deocamdată ideea că Kazahstanul ar putea deveni într-o zi un membru al ENP. Dar această viziune îngustă va trebui să fie depăşită, dacă nu Kazahstanul va fi momit de orbitele chineză şi rusă.

Kazahstanul este un partener potrivit pentru ENP sub toate aspectele. Graniţa de sud-vest a ţării se află pe aceeaşi longitudine cu Caucazul de Sud şi Turcia, unde sunt ţări incluse în ENP iar Turcia este chiar candidată la UE. Chiar numai acest fapt geografic pledează puternic pentru includerea Kazahstanului în ENP.

Există desigur îngrijorări în legătură cu libertatea de exprimare şi o lipsă de diversitate a mass-mediei, dar condiţiile în Kazahstan nu sunt cu mult mai rele decât cele din, să spunem Azerbaidjan, vărul de etnie turcă inclus în ENP. Mai mult, Kazahstanul a angajat deja discuţii formale cu UE despre problemele legate de drepturile omului.

Dar tocmai tradiţia laică puternică a Kazahstanului, moştenită de la trecutul său sovietic, şi o foarte largă minoritate europeană creştină (aproximativ 40% din cei 15.2 milioane de locuitori) o fac o societate pe care Vestul trebuie s-o încurajeze, dat fiind arcul islamic de instabilitate pe care stă. Orientarea Kazahstanului către Vest ar ajuta la înrădăcinarea acestei tradiţii.

Acum ori niciodată

Provocarea este clară. Rusia şi China nu vor aştepta ca UE să se hotărască dacă Kazahstanul este un partener adecvat. Kazahstanul joacă deja un rol-cheie în Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (SCO), un grup format din ţările central-asiatice, alături de Rusia şi China. SCO se concentrează pe securitatea regională, legături economice şi coeziune culturală cam în acelaşi mod ca şi OSCE şi UE.

Există puţine dubii legate de faptul că SCO este un instrument pentru Rusia şi China ce poate fi folosit într-o lume multi-polară, bazată pe blocuri de securitate regională, care contrabalansează hegemonia strategică americană. De aceea ar fi tragic dacă UE ar rata oportunitatea de a lega Kazahstanul ferm de Occident. S-ar putea să nu mai fie multe alte ocazii.

Charles Tannock este purtătorul de cuvânt pentru relaţii externe al Partidului Conservator Britanic şi raportorul al Parlamentului European pentru dimensiunea estică a ENP

Copyright: Project Syndicate, 2008