Cum se opun locuitorii din Stuttgart unei mega-afaceri a autorităţilor

Reacţia violentă a poliţiei din Stuttgart îl pune în dificultate pe cancelarul Angela Merkel care a susţinut proiectul investiţional

Protestele la firul ierbii din România - precum cele legate de Parcul Bordei, greva fiscală propusă de cei plătiţi pe drepturi de autor ori tentativa de proces colectiv a sute de clienţi care acuză abuzuri ale băncilor – au un corespondent exemplar în Germania. Cum a ajuns proiectul unei gări subterane, în valoare de patru miliarde de euro, o problemă de democraţie locală şi cum s-au organizat alegătorii nemţi când aleşii au

Mutarea în subteran a gării din Stuttgart ar urma să coste 4,1 miliarde de euro din banii plătitorilor de taxe. Şi mai grav pentru cetăţeni, ar urma să fie tăiaţi 282 de copaci bătrâni din Parcul Schlossgarten aflat în inima oraşului. Criticii proiectului contestă întâi justificarea cheltuielilor.

Gara din Stuttgart, acum un terminal, ar urma să fie transformată într-o staţie de tranzit, care „va elimina cel mai mare blocaj de circulaţie pe ruta de mare viteză de la Paris la Bratislava", după cum susţine Rüdiger Grube, CEO al Deutsche Bahn, compania de stat a căilor ferate germane.

Inginerul Sven Andersen, renumit expert german în chestiuni feroviare, citat de „Der Spiegel", îl contrazice: „Stuttgart este o destinaţie, nu un loc prin care oamenii trec pentru a ajunge în altă parte."

În ciuda celor 67.000 de semnături strânse pentru declanşarea unui referendum local pe tema construirii staţiei subterane, autorităţile landului şi Deutsche Bahn au dat undă verde proiectului. Rezultatul a fost că nemulţumiţii au început să iasă în stradă în număr tot mai mare.

Nu sunt protestatari de meserie sau extremişti de stânga. Sunt medici, ingineri şi chiar mici antreprenori care manifestează alături de studenţi, pensionari şi elevi. Indiferent de vârstă şi de venituri, ei sunt uniţi de indignarea că vocea lor n-a fost ascultată de stat.

Fac parte dintre aceia cărora oraşul care găzduieşte giganţi precum Daimler, Porsche, Bosch le datorează prosperitatea şi succesul. Cum de oraşul care a construit primul turn de televiziune din lume şi unde unul la 172 de oameni este architect se opune unui proiect al viitorului?

„Sunt foarte supărat pentru că politicienii ne consideră incapabili să judecăm corect şi ne ignoră cu aroganţă", explică inginerul Eberhard Schöttle, director de marketing în cadrul unei companii locale, pentru „Spiegel". El şi soţia sa sunt acum printre cei 20.000 de membri ai grupului de rezistenţă „Protectorii parcului", care urmăreşte salvarea copacilor din Schlosspark.

Represiunea

Tensiunile dintre cele două tabere au escaladat după ce primii copaci au fost scoşi din rădăcini. De la protestele sub geamul purtătorului de cuvânt al proiectului s-a ajuns la o acţiune brutală a poliţiei de dispersare a manifestanţilor care se agăţaseră de pomi. Peste 130 de oameni au fost răniţi ca urmare a folosirii de către forţele de ordine a spray-urilor cu piper, gaze lacrimogene şi bastoane.

Demonstraţia de forţă a preşedintelui landului, Stefan Mappus, n-a făcut însă decât să-i îndârjească şi mai mult pe manifestanţi. Aceştia au ameninţat cu un boicot al societăţii germane de cale ferată la nivel naţional şi au făcut apel la menţinerea unor proteste constante, dar paşnice, până la alegerile din martie din Baden-Würtemberg. Scopul final este de a-l delegitima pe actualul preşedinte al landului, astfel încât reprezentantul creştin-democraţilor, total discreditat, să fie trecut în opoziţie.

Dezbaterea

Stuttgart 21 nu mai este o problemă locală, ci una naţională. Cancelarul Angela Merkel a susţinut puternic proiectul, considerat „important pentru modernizarea Germaniei". Verzii se prezintă drept singurii opozanţi şi profită electoral de pe urma emoţiilor pe care le-au trezit confruntările dintre protestatari şi forţele de ordine. Social-democraţii, care iniţial susţineau Stuttgart 21, au făcut pasul înapoi, cerând o pronunţare populară.

Întrebarea care se pune acum în Germania este:până unde poate merge protestul popular împotriva unor mari proiecte de infrastructură într-o societate democratică? Directorul Deutsche Bahn pune la îndoială chiar dreptul oamenilor de a se opune după ce reprezentanţii lor au votat pentru.

O întoarcere la democraţia directă ar pune în pericol datoria faţă de generaţiile viitoare, consideră cancelarul Merkel. Cum se pot soluţiona democratic astfel de conflicte între aleşi şi alegători? În Elveţia asistam sigur la referendum, în România nu avem mari proiecte de infrastructură în derulare, deci mai puţine astfel de dezbateri.