Liderii care nu renunta la putere

Cei mai longevivi lideri ai tarilor arabe si musulmane nu au nicio intentie sa renunte la conducere. De teama ca un nou regim sa nu dea vina pe ei pentru problemele tarii, îsi consolideaza puterea

Cei mai longevivi lideri ai tarilor arabe si musulmane nu au nicio intentie sa renunte la conducere. De teama ca un nou regim sa nu dea vina pe ei pentru problemele tarii, îsi consolideaza puterea prin oferirea de slujbe, oportunitati de afaceri si alte privilegii pentru segmente-cheie ale societatii. Doar presedintele pakistanez si-a dat demisia.

Pervez Musharraf ar fi putut sa se retraga cu mai multa demnitate anul trecut în loc sa se foloseasca de tot felul de trucuri pentru a se strecura spre un nou mandat. Tentativele sale de a se agata de putere nu au facut decât sa-i scada popularitatea. Dar cel putin s-a retras în cele din urma - ceea ce nu se poate spune despre multi alti lideri autoritari, dintre care cel mai notabil caz este acum cel al presedintelui Zimbabwe, Robert Mugabe.

Fostul presedinte sirian, Hafez al-Assad, a fost la putere 29 de ani, în timp ce Habib Bourguiba, primul presedinte al Tunisiei, l-a întrecut cu doar un an. Saddam Hussein a fost presedintele Irakului aproape 24 de ani, Yasser Arafat a condus lupta palestiniana timp de 45 de ani, iar fostul rege al Iordaniei, Hussein, care a urcat pe tron la 16 ani, a domnit 46 de ani.

Dintre liderii arabi care înca se afl a la putere, colonelul libian Muammar Ghaddafi este cel mai longeviv conducator, care a venit la putere printr-o lovitura de stat militara în 1969.

El îl depaseste doar cu pu- tin pe sultanul Qaboos bin Said al-Said din Oman, care a urcat pe tron în 1970, dupa ce si-a înlaturat tatal.

În Yemen, Ali Abdullah Salih va acumula 35 de ani de conducere, atunci când actualul sau mandat prezident ial se va sfârsi în 2013.

Hosni Mubarak, care a devenit presedinte al Egiptului în 1981, si-a asigurat un al cincilea mandat de sase ani în 2005 si, daca va supraviet ui, va ajunge la 83 de ani.

Dintre acesti lideri, numai unul a vorbit vreodata public despre retragere. În 2005, presedintele Salih a surprins prin declaratia la un miting ca este "satul" si ca nu va mai candida la sfârsitul mandatului sau prezidential.

Exista mai multe motive pentru care liderii arabi ramân la putere atât de mult. Desigur, monarhii au o slujba pe viata (daca fi - ii lor nu devin nerabdatori, asa cum s-a întâmplat în Oman si în Qatar).

Liderii arabi tind sa-si vada slujba în acelasi mod si încearca sa se asigure ca mecanismele politice care l-au îndepartat de la putere pe Musharraf în Pakistan nu prind radacini în propriile lor tari. Pentru a-si consolida puterea, ei ofera slujbe, oportunitat i de afaceri si alte privilegii pentru segmente-cheie ale societatii.

Este difi cil sa-i convingi sa renunte la putere din cauza riscului ca un nou regim sa dea vina pe ei pentru problemele tarii si sa-i cerceteze penal, si poate chiar sa le confi ste câstigurile obtinute ilicit, pastrate în conturi bancare din strainatate.

Material preluat din cotidianul britanic "The Guardian"