Allan Lichtman : „Statele Unite au intrat într-o eră liberală“

Allan Lichtman : „Statele Unite au intrat într-o eră liberală“

Dialog FP. Analistul american Allan Lichtman crede că Obama a pus capăt unei perioade conservatoare.Expertul de la American University susţine că doar un dezastru economic ar putea stopa un al doilea mandat de preşedinte pentru Barack Obama

Allan Lichtman este unul dintre principalii analişti ai posturilor de televiziune CNN, ABC News, BBC. Analistul se numără printre cei mai influenţi experţi din Congresul american.

După primele luni petrecute la Casa Albă, putem spune că Barack Obama este preşedintele pe care poporul american îl aştepta?

Cred că până acum, Barack Obama s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Primele 100 de zile de mandat pot fi comparate cu cele ale lui Franklin Roosvelt, care la rândul său, în primele 100 de zile a trecut 15 legi importante prin Congres. Eu cred că Barack Obama a realizat mai mult în primele 100 de zile decât orice preşedinte american de la Franklin Roosvelt încoace.

Obama a schimbat politica faţă de avort, faţă de cercetarea pe celulele stem, faţă de modul în care sunt interogaţi prizonierii, a semnat ordinul de închidere al centrului de detenţie Guntanamo Bay, a schimbat politica Guvernului faţă de mediu şi faţă de piaţa muncii.

Preşedintele a început chiar să facă schimbări în politica externă. Asta cere foarte mult timp, însă măcar a început să facă aceste lucruri. A trecut de la „războiul împotriva terorismului“”, care era tema administraţiei Bush, la „cooperare“ şi la o „lume interdependentă“ - tema administraţiei sale. A făcut foarte multe într-un timp foarte scurt, şi tocmai de aceea, conservatorii americani sunt foarte critici la adresa sa, unii numindu-l în toate felurile, de la „fascist“ la „comunist“.

Glen Beck este cel care îl numeşte „fascist” … Totuşi, foarte mulţi analişti economici atenţionează că bugetul ar putea duce economia SUA pe marginea prăpastiei, pentru că, spun ei, acesta este construit pe „împrumuturi şi cheltuieli“.

Obama are la dispoziţie un buget de 3,5 trilioane de dolari, construit pe un deficit de 1,8 trilioane de dolari. Întrebarea este dacă acest buget este sau nu bun pentru economie! Vedeţi, eu vin din Washington şi acolo este câte un economist la fiecare colţ de stradă şi nu există două persoane care să fie de acord una cu alta.

Pariul lui Obama se bazează pe faptul că el crede că, acceptând un deficit foarte mare, cheltuind foarte mult şi punând banii în bănci şi în industria auto, se poate revigora economia. Dacă acest lucru se va întâmpla, mai târziu va fi mai uşor de scăzut deficitul şi datoria naţională.

Contraargumentul ar fi că niciodată în istorie cheltuiele guvernamentale nu au stimulat pozitiv economia. Aţi vorbit despre Roosvelt, însă astăzi majoritatea analiştilor susţin că peste depresia economică s-a trecut abia după cel de-al doilea război mondial.

Cealaltă teorie spune că Roosvelt se bazase pe schimbări structurale, care au început să funcţioneze chiar din 1941, adică anul în care SUA au intrat în război. Roosvelt regularizase piaţa de securitate, mediul bancar. Abia în 1939 – 1940 el a cheltuit cu adevărat sume foarte mari de bani. Eu cred că exact acele cheltuieli bugetare importante au fost cele care ne-au scos din marea depresie economică. Cred că Obama încearcă să urmeze acel model.

În actuala „eră Obama”, care este viitorul conservatorismului în Statele Unite? Peste tot în lume, Karl Marx este din nou la modă. În mediul politic sau academic, Edmund Burke sau Alexis de Tocqueville îşi mai găsesc locul? Sau chiar Reagan, despre care aţi vorbit.

Istoria politică americană urmează nişte modele pe termen lung. Am trecut prin perioade lungi şi apoi am schimbat modelul. De la alegerea lui Reagan, în 1980, pentru aproape 30 de ani, am fost într-o eră conservatoare. Chiar şi preşedintele Clinton, pentru un democrat, a fost foarte conservator. Acum, era conservatorare se apropie de sfârşit, iar acest sfârşit a început odată cu legislativele din 2006.

Conservatorismul are anumite probleme de contradicţie internă. Există un „conservatorism social”, care are pe agendă anumite probleme, precum căsătoria între homosexuali, avortul şi „conservatorismul de afaceri”, exemplificat de Mitt Romney, căruia nu-i pasă decât de susţinerea mediului de afaceri. Un exemplu clasic al divizării mişcării conservatoare este imigraţia. Primul grup enumerat se opune imigraţiei, vrea chiar să construiască ziduri la graniţă, în timp ce al doilea grup susţine imigraţia pentru că ştie că imigranţii sunt esenţiali pentru anumite domenii, aşa cum sunt agricultura, industria hotelieră sau cea a construcţiilor.

Un alt exemplu care divizează conservatorimsul este susţinerea sau nu a conceptului de „Big Government“. George W. Bush sau Dick Cheney susţineau acest lucru, au construit o birocraţie imensă şi au ridicat nivelul cheltuielilor bugetare. Pe deasupra, au lansat o politică externă scumpă, prin proiectele de reconstrucţie din Irak sau Afganistan. Conservatorii care susţin un guvern mai libertarian sunt reprezentaţi de exemplu, de Ron Paul, din Texas. El a şocat când a cerut retragerea din Irak şi din Afganistan şi stoparea cheltuielilor cu aceste războaie.

Cine va fi viitorul preşedinte?

Barack Obama! Preşedintele poate pierde alegerile doar dacă economia, marcată acum de recesiune, va intra într-o depresie. Pe de altă parte, republicanii de astăzi, asemenea democraţilor din anii `80, nu au lideri puternici şi oameni care să mişte partidul odată cu ei.


Cum a pierdut Bush susţinerea mass-media

Cum vedeţi mass-media americane de astăzi? Pentru fapte similare, Bush a fost criticat şi acuzat că este un idiot, în timp ce Obama a fost chiar lăudat. Bush s-a lovit cu capul în timp ce intra în Marine One, iar presa a catalogat evenimentul drept „bushism“. Când Obama a făcut acelaşi lucru, presa a cerut un elicopter mai mare, pe motiv că Obama este înalt.

Ha, ha! Vreţi imaginea de ansamblu. Realitatea este că Bush a pierdut susţinerea mass-media. Presa a considerat că preşedintele i-a indus în eroare, în special asupra războiului din Irak. Cea mai mare parte a presei a susţinut versiunea administraţiei asupra războiului, însă aici cred că este chiar vina jurnaliştilor.

Orice administraţie va încerca să inducă în eroare presa, iar presa se face vinovată de faptul că nu a cercetat mai atent. În februarie 2003, la cinci minute după celebrul discurs al lui Colin Powell, în care vorbea despre armele de distrugere în masă din Irak, am comparat acel discurs, într-o intervenţie la CNN, cu cel al lui Adlai Stevenson, din 1962, din timpul crizei rachetelor din Cuba. Adlai a venit atunci şi a spus că are poze cu rachetele, în timp ce Colin Powell are doar nişte desene. După acest eveniment, Bush a pierdut presa.

Ce ştiţi despre România?

Europa este cel mai important partener al nostru, iar aici intră şi România. În ultimii ani aţi făcut progrese importante, odată cu integrarea în NATO şi UE. Sunteţi un membru activ al comunităţii internaţionale, cu trupe în Kosovo, Irak, Afganistan. Indiferent de ce cred unii, SUA nu pot ignora Europa sau Rusia, iar Obama înţelege asta.