Kremlinul şi-a consumat resursele de optimism

0
Publicat:
Ultima actualizare:

FP România nr. 8 (ianuarie/ februarie 2009). Fără resursele şi creşterea economică de odinioară, criza a schimbat radical starea de spirit a opiniei publice ruse. Liderii moscoviţi ar putea însă revizui atât politica internă, cât şi pe cea externă a ţării. Oricum, Rusia nu este ruptă de lume şi nici invers.

Oficial, până în cea de-a doua jumătate a lunii noiembrie, în Rusia nu a existat o criză economică. Liderii statului vorbeau, în principal, despre problemele financiar-economice globale de care se fac vinovate Statele Unite. În ceea ce priveşte propria lor ţară, ei se limitau doar să recunoască dificultăţile economice cărora Rusia este gata să le facă faţă şi pe care le va duce la bun sfârşit.

Schimbarea de optică a avut loc la sfârşitul lunii noiembrie, la congresul partidului „Rusia Unită”, când premierul Vladimir Putin, şi totodată liderul partidului, a recunoscut că ţara a intrat într-o perioadă economică dificilă. În luna decembrie, în cadrul unui dialog televizat cu populaţia, marea majoritate a întrebărilor adresate şefului executivului, chiar dacă fuseseră bine selectate, erau sumbre: cum să trăim când întreprinderile se închid, şomajul creşte, veniturile scad, iar preţurile cresc - inclusiv la energia electrică. Putin a încercat, aşa cum a putut, să insufle optimism, dar nici chiar binecunoscutul său şarm nu l-a ajutat să dea răspunsuri liniştitoare la toate întrebările.

LECŢIILE LOCALE

Criza a schimbat radical starea de spirit a opiniei publice ruse. Chiar şi la începutul toamnei părea că nimic nu poate zdruncina încrederea Moscovei în ea însăşi. Nici chiar vidul politic în care se găsea Rusia după eveni evenimentele din Caucaz n-a reuşit să schimbe starea de spirit.

Practic, nimeni nu se îndoia de justeţea răspunsului dat la acţiunile lui Saakaşvili, iar singură tatea geopolitică era apreciată ca inevitabilă, dar nu catastrofală (lumea, chipurile, a împiedicat întotdeauna Rusia să-şi realizeze interesele sale vitale). Volumul resurselor acumulate, importanţa pe care ţara o are faţă de principalii jucători mondiali şi fărâmiţarea comunităţii internaţionale au făcut să nu existe temeri faţă de complicaţii prea serioase.

CRIZA A DEMONSTRAT O SERIE DE LUCRURI

În primul rând, Rusia depinde de conjunctura externă mult mai mult decât s-ar fi putut crede, iar mijloacele de a o evita nu există.

În al doilea rând, resursele joacă, într-adevăr, un rol de „colac de salvare” pentru sistemul social şi economic rusesc, dar acestea sunt considerabil mai puţine decât sa crezut. Bunăoară, pierzând în primele două luni de criză aproape un sfert din rezervele de aur în încercarea de a menţine cursul rublei, guvernul a înţeles că acest curs trebuie revizuit.

În al treilea rând, situaţia de criză a făcut ca două probleme tradiţionale pentru economia rusă, respectiv corupţia generalizată şi monopolurile, să se transforme din cronice în acute şi aproape fatale.

Măsurile luate de autorităţi se împotmolesc într-un mecanism de stat ineficient, unde interesele birocraţiei şi ale marelui business sunt indisolubil legate. Ajutorul de stat pentru stimularea spiritului antreprenorial aproape că nu ajunge până la treptele inferioare ale scării economice. Nu se reuşeşte elaborarea unei strategii unice de luptă împotriva crizei, acţiunile organelor de stat au un caracter necoordonat şi poartă amprenta eforturilor divergente de lobby.

CONCLUZII GLOBALE

Este greu, deocamdată, să se aprecieze influenţa crizei asupra politicii ruse, dar există câteva consecinţe evidente.

În primul rând, toţi sunt de acord cu faptul că epoca banilor mulţi şi a creşterii economice facile s-a sfârşit. Descreşterea trezeşte la realitate. Treptat, se ajunge la înţelegerea că imensele fonduri pe care Rusia le-a încasat în ultimii cinci ani n-au contribuit la consolidarea calitativă a bazei economice. Urmează să se revină la un curs economic raţional, adică, mai bine spus, tre- buie să se schimbe ceva în modul de a face politică. Este adevărat că nu este clar cum trebuie făcut acest lucru atâta timp cât nu poate fi vorba despre o concurenţă politică liberă. Este, în cel mai bun caz, o extindere a pluralismului dirijat.

În al doilea rând, se impune o stabilire clară a priorităţilor atât în politica internă, cât şi în politica externă. Se spune că vizita de o săptămână a preşedintelui Dmitri Medvedev în America Latină chiar în toiul crizei a fost ultimul punct al unei ordini de zi trecute, adică a acelei agende în care părea că Rusia dispune de bani pentru toate - şi pentru modernizare, şi pentru extinderea influenţei geopolitice până la frontierele SUA. Se pare că acum va trebui să uităm acest lucru.

În al treilea rând, liderii Rusiei, în primul rând premierul Putin, se găsesc într-o postură neobişnuită, de înrăutăţire a situaţiei interne. Pentru ei va fi un examen serios, pentru că, de la începutul anilor 2000 şi până în prezent, ţara a trăit în condiţiile unei creşteri automate. Printre oamenii de afaceri ruşi circulă în prezent un banc:

- Cum s-a ieşit din criza economică în anul 1998 (când Rusia a fost nevoită să anunţe devalorizarea obligaţiunilor de stat ca urmare a crahului financiar)?
- Prin aeroportul internaţional Şeremetievo-2.
- Cum se va ieşi din criza din 2008?
- Numai prin cosmodromul Baikonur.

Bancul reflectă schimbarea calitativă a situaţiei - Rusia a devenit o parte integrantă a economiei mondiale. De aceea, dimensiunile pierderilor sau ale achiziţiilor ca urmare a crizei trebuie apreciate nu în expresie absolută, ci într-una relativă. Nu se pune problema cine va câştiga mai mult şi cine va pierde mai puţin.

Poziţia Moscovei va depinde de felul în care ceilalţi participanţi majori la politica mondială vor lupta împotriva crizei, cu mai mult sau mai puţin succes, dar şi în acest caz situaţia este contradictorie. Pe de o parte, Rusia este profund interesată ca SUA şi, după ele, lumea să înceapă să se ridice cât se poate mai repede. Pe de altă parte, slăbirea concurenţilor geopolitici deschide noi posibilităţi.

Omenirea în ansamblul ei, şi în special anumite naţiuni, n-a reuşit, deocamdată, să înţeleagă principalul fenomen al lumii actuale - creşterea concurenţei în toate domeniile se asociază cu creşterea simultană a unei dependenţe reciproce a concurenţilor. De aceea este imposibil să se dea o prognoză asupra câştigătorilor şi perdanţilor ca urmare a actualelor zguduiri.

(Fragment din secţiunea Crizele Răsăritului, FP România ediţia nr. 8, ianuarie/ februarie 2009).
 
Fiodor Lukianov este redactor-şef al revistei “Russia in Global Affairs”.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite