Kosovo, precedent pentru San Andres?

Se naşte un nou stat musulman, în Balcani. Din două milioane de albanezi kosovari, doar 20.000 ar mai fi romano-catolici. Alţi 40.000 trăiesc de-acum în străinătate, iar puţinii catolici

Se naşte un nou stat musulman, în Balcani. Din două milioane de albanezi kosovari, doar 20.000 ar mai fi romano-catolici. Alţi 40.000 trăiesc de-acum în străinătate, iar puţinii catolici croaţi din provincie migrează în zona rezervată ortodocşilor sârbi. Datele sunt vehiculate de "Consiliul American pentru Kosovo" (savekosovo.org), un ONG din SUA dedicat "înţelegerii de către americani a provinciei sârbe Kosovo şi Metohija şi a viitorului intereselor americane în provincie".

Un eseu comandat, în 2006, de respectivul Consiliu avertiza SUA şi ONU că "ajută aliaţi ai teroriştilor musulmani să ajungă la putere în Kosovo". Argumentul de bază erau atacurile din martie 2004 asupra a 35 de mănăstiri ortodoxe sârbe. Fostul preşedinte sloven Milan Kucan îi conjură pe liderii majorităţii kosovare - într-o scrisoare publicată în "dosarul Kosovo" din numărul 2 al revistei FP România - să protejeze drepturile minorităţilor entităţii pe care o vor conduce.

Ca şi în cazul musulmanilor bosniaci, pentru Occident - care va tutela şi mai departe acest nou stat independent balcanic - susţinerea musulmanilor albanezi din Kosovo poate trece drept o victorie de palmares asupra acuzaţiilor că s-ar afla (încă) în toiul unei cruciade. Paradoxal, de data asta tutela militară & occidentală este aplaudată de o populaţie musulmană! Paradoxal, pentru că, arată un fost strateg CIA tot în FP România nr. 2, actualele ciocniri de pe pământurile musulmane sunt cauzate mai mult de ocupaţii străine.

Ziare sârbe şi slovene au publicat un document în care Washingtonul recomanda Ljubljanei ca preşedinţia UE să accepte rapid declaraţia de independenţă a provinciei formal încă sârbe. Misiunea administrativă europeană va acţiona însă în Kosovo fără sprijinul oficial al României, Ciprului, Slovaciei sau Spaniei - fiecare temătoare că declararea unei independenţe unilaterale în Europa va legitima poftele similare ale propriilor minoritari separatişti.

Rusia, care sprijină tacit enclavele separatiste proruse cel puţin din Georgia sau R. Moldova, a avertizat că recunoaşterea internaţională a unei încălcări a principiului suveranităţii şi integrităţii statelor este dorită în încă "cel puţin 200 de locuri din lume". Probabil unul ar fi San Andres, din Caraibe: după câştigarea independenţei de Spania, în 1820, insula a căzut sub dominaţia Columbiei, dar este revendicată şi de Nicaragua - cei 35.000 de Raizali, vorbitori de engleză care se declară discriminaţi de ceilalţi 70.000 de insulari hispanofoni, cer însă independenţa insulei… E improbabil ca în San Andres să fie aşteptat "precedentul Kosovo". La fel, în Cipru, Nagorno-Kharabah ori în Cehia şi Slovacia.

Cine poate interzice apariţia altor state după epoca revoluţiilor naţionale şi a decolonizării? |n niciun caz realismul. Dreptul internaţional nu-i mai poate face pe sârbi şi albanezi să trăiască în tovărăşie nici cât pe flamanzi cu valonii. Tot realistul se întreabă însă şi asupra viabilităţii unui stat precum Kosovo.

Petre Munteanu este managing editor al FP România