Jocurile politico-financiare olimpice

Jocurile Olimpice au fost create pentru a învinge diferentele culturale si a promova pacea. In loc de aceasta, ele mascheaza adesea abuzuri ce încalca drepturile omului, reusesc prea putin sa

Jocurile Olimpice au fost create pentru a învinge diferentele culturale si a promova pacea. In loc de aceasta, ele mascheaza adesea abuzuri ce încalca drepturile omului, reusesc prea putin sa impulsioneze schimbari politice, si confera legitimitate unor guverne imorale. "JO nu au legatura cu politica"

Ba da, au. "Noi nu facem alegeri politice, fi - indca daca facem, acesta este sfârsitul universalitatii jocurilor olimpice", a spus, în martie, presedintele Comitetului International Olimpic (CIO), Jacques Rogge.

Doua saptamâni mai târziu, Rogge a facut cu indignare urmatoarea observatie: "Politica s-a autoinvitat în sport. Noi nu i-am cerut sa intervina". Dar, dupa 75 de ani în care am urmarit cu totii manipularea politica si exploatarea Jocurilor Olimpice, mai poate cineva sa creada asa ceva?

Cazut în capcana grandiosului sau scop de a îmbrati- sa întreaga "familie umana" cu orice pret, CIO a acceptat în repetate rânduri sa acorde dreptul de a gazdui olimpiade unor state politienesti, decise sa puna în scena festivaluri spectaculoase care servesc numai la întarirea propriilor autoritati. Desigur, cel mai notoriu exemplu este ce al Olimpiadei din 1936 de la Berlin, care a fost promovata de o retea de agen- ti nazisti, atât din interiorul cât si din exteriorul CIO.

Pierre de Coubertin, nobilul francez care a fondat jocurile olimpice moderne, a spus ca jocurile lui Hitler sunt multumirea sa, dupa o viata de munca. Drept rasplata pentru aceasta sustinere, ministerul de externe nazist l-a nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace.

Dar istoricul colaborarii CIO cu regimuri dezagreabile nu s-a sfârsit odata cu al Doilea Razboi Mondial. Jocurile olimpice din 1968 din Mexico City au fost încredint ate unui guvern unipartid, fals-democratic, care a sperat sa foloseasca Olimpiada pentru a-si legitimiza puterea.

La fel ca si în cazul jocurilor din 2008, au existat masive demonstratii antiguvernamentale, care au culminat cu omorârea de catre armata mexicana a 300 de protestatari (CIO nu a recunoscut niciodata aceasta crima, cea mai mare dintre omorurile politice legate de Olimpiade). (…)

"Olimpiada de la Beijing este cea mai controversata"

Depinde. Controversele olimpice se împart în general în doua categorii. Primele implica boicotarea jocurilor tinute în tari democratice, cum a fost boicotul jocurilor de la Montreal din 1976, organizat de 22 de tari africane dupa ce Noua Zeelanda a trimis o echipa de rugby sa joace în Africa de Sud, în conditiile regimului de apartheid.

Acest act a fost, de fapt, un boicot secundar care nu avea drept tinta tara gazda. Sovieticii au organizat un boicot similar al Jocurilor Olimpice din 1984 de la Los Angeles, ca reactie la boicotul presedintelui american Jimmy Carter la adresa jocurilor din 1980 de la Moscova.

Al doilea tip de controversa este mai conflictual. El implica olimpiade organizate de catre dictaturi în colaborare cu CIO. Jocurile din 1936 de la Berlin si cele din 1980 de la Moscova au avut amândoua parte de proteste din motive politice.

In 1935 si 1936, în Statele Unite, au erupt confl icte aprinse pe tema participarii SUA la Olimpiada nazista. Organizatiile catolice si evreiesti, împreuna cu sindicatele si cu factiunile antinaziste din interiorul marilor federatii sportive, au dus o lupta energica dar zadarnica pentru a-i împiedica pe atletii americani sa mearga la Berlin.

Boicotul SUA fata de jocurile de la Moscova a fost un protest la adresa invaziei sovietice a Afganistanului, persecutiei disiden- tilor sovietici si restrictiilor pe care le impunea aceasta tara libertatilor politice. In mod asemanator, protestele împotriva JO de la Beijing au tintit brutalitatea de care dau dovada chinezii în Tibet si afacerile tarii în domeniul energetic cu Sudanul si Burma, ca si alte forme de represiune pe plan intern.

Dar ce deosebeste Olimpiada de la Beijing de controversele anterioare este puterea Chinei în cadrul actualului sistem geopolitic. Regimul nazist din 1936 nu avea nici pe departe infl uent a globala pe care o are astazi China, iar economia sovietica în 1980 era aproape moarta.

Ceea ce putem spune cu siguranta este ca investit ia emotionala a omenirii în spectacolul si inspiratia oferite de JO garanteaza scandal daca fortele politice care se dezlantuie în afara stadioanelor ameninta spectacolul - ceea ce înseamna ca cele mai încinse controverse din jurul Beijingului probabil ca nu s-au dezlantuit înca.

John Hoberman este autor al cărţii Criza olimpică: sport, politică şi ordinea morală (New Rochelle: A.D. Caratzas, 1986). Versiunea completă a articolului poate fi citită în FP-ROMÂNIA nr 5.