Irakul şi Afghanistanul schimbă doctrina militară a SUA

Intervenţiile americane în Irak şi Afghanistan au fost gândite ca nişte operaţiuni rapide de înfrângere a adversarului, folosind atuul tehnologiei militare americane. Ulterioarele conflicte

Intervenţiile americane în Irak şi Afghanistan au fost gândite ca nişte operaţiuni rapide de înfrângere a adversarului, folosind atuul tehnologiei militare americane. Ulterioarele conflicte armate cu insurgenţii au demonstrat însă că tehnologia militară nu este suficientă pentru reconstrucţia şi stabilizarea unei ţări şi că US Army are nevoie de o nouă abordare centrată pe populaţia civilă.

Armata americană a schiţat un nou manual de efectuare a operaţiunilor militare, care pune pentru prima oară la fel de mult accent pe câştigarea inimilor şi minţilor ca şi pe învingerea adversarilor cu ajutorul forţei.

Comandantul Combined Arms Center, generalul William Caldwell, recunoaşte că operaţiunile militare americane de după 2001 au demonstrat că pentru stabilizarea unor ţări ca Irakul şi Afghanistanul şi înfrângerea insurgenţei nu este suficientă dibăcia militară, ci este nevoie şi de cunoaşterea unor limbi şi culturi străine locale - relatează BBC.

Această nouă abordare arată cât de mult s-a depărtat Pentagonul de linia trasată de G.W.Bushîn urmă cu opt ani, când pleda pentru neimplicarea armatei în eforturile de construire a naţiunilor, constată International Herald Tribune.

În prezent, atât în Irak, cât şi în Afghanistan armata SUA este implicată în procesul de reconstrucţie a instituţiilor locale, încearcă să restaureze serviciile şi să protejeze populaţia, funcţii ce revin în general poliţiei.

Tehnologie ofensivă vs. stabilizarea civilă

Lumea a intrat într-o eră de conflicte persistente, iar trupele (americane) sunt nevoite să intervină în ţări unde instituţiile sunt fragile.

Potrivit noii doctrine militare ale SUA misiunile legate de populaţiile ţărilor aflate în zone de conflict - centrate pe stabilitate şi suport civil - vor cântări la fel de greu ca şi operaţiunile ofensive şi defensive.

În Irak, oficialii din Departamentul Apărării au crezut că-şi vor înfrânge duşmanii repede chiar cu trimiterea unui număr redus de trupe în teatrul de operaţiuni. Misiunea de stabilizare a fost trecută în planul doi, plecând de la premisa, care s-a dovedit greşită, că forţele de securitate irakiene vor putea să asigure securitatea ţării.

Atenţia exagerată acordată tehnologiei militare şi subestimarea măsurilor militare şi politice de menţinere a păcii au subminat eforturile americane din Irak, spune col.McMaster.

Potrivit noului manual, militarii americani trebuie să fie pregătiţi să se confrunte cu schimbări de coaliţii şi cu factori culturali complecşi. Succesul nu va mai depinde doar de înfrângerea adversarului prin forţă, ci de cât de repede poate fi instaurată o stare de stabilitate şi de cât timp va fi menţinută. Pentru aceasta este nevoie de cadre militare specializate în misiuni de consiliere a forţelor militare străine şi în misiuni civile.

Pentru alte detalii despre aceste subiecte, consultaţi şi:

IHT.com: U.S. Army buried study faulting Iraq planning

Syracuse.com: Gates: Iraq drawdown may be delayed

Examiner.com: War Demands Strain US Military Readiness