La ce bun spionii ruşi? - de Moise Naim

Este suprinzător că maeştrii ruşi în spionaj au cheltuit atât de mulţi bani, atât de multă vreme, pentru o activitate fără folos. Rusia ne-a învăţatcă există o explicaţie validă pentru lucrurile care par fără sens. Aceasta începe cu litera C, de la Corupţie

Cum de ţara cu unii dintre cei mai buni hackeri din lume, capabilă să penetreze sisteme de calculatoare foarte protejate, a construit o reţea de spioni aproape comic de inepţi, care au fost plătiţi prin serviete pline de cash lăsate în parcuri?

Ce fel de secrete ar putea dezvălui un cuplu căsătorit, cu doi copii, care trăieşte într-o suburbie a clasei mijlocii precum Montclair în New Jersey? Peste ce au crezut ruşii că o să dea Anna Chapman, al cărei principal teatru de operaţiuni pare să fi fost scena cluburilor din New York?
Misiune imposibilă?

Potrivit FBI, Serviciul rus de informaţii externe (SVR) le-a descris astfel agenţilor săi în ce constă misiunea lor în SUA: „Aţi fost trimişi în SUA într-o misiune pe termen lung. Educaţia voastră, conturile bancare, maşina, casa etc. trebuie folosite pentru un singur scop: să vă îndepliniţi misiunea, care constă în stabilirea şi menţinerea de contacte în cercurile unde se formulează politica SUA şi în trimiterea de rapoarte la C (cartierul general al SVR)." Aşa sună un mesaj interceptat de FBI.

Deci care era interesul SVR? Anul trecut, de exemplu, cartierul general l-a rugat pe Richard Murphy, Vladimir Guryev după numele său adevărat, să afle detalii despre poziţia Casei Albe asupra tratatului de reducere a numărului de arme strategice, în privinţa Afganistanului şi a programului nuclear iranian.

Pentru săracul Guryev/Murphy a fost o misiune imposibilă. Nu din cauza riscurilor implicate, ci pentru că nici măcar cei mai apropiaţi colegi ai lui Obama, nici cei mai bine informaţi analişti din principalele think-tankuri, şi nici cei mai bine conectaţi jurnalişti din Washington n-ar fi putut răspunde la aceste întrebări.

Tentaţiile vieţii de spion

În al doilea rând, cea mai rapidă căutare pe Internet ar confirma că provocarea aici nu este să găseşti informaţii, ci să ştii cum să procesezi muntele de date şi de analize pe aceste teme, care pot fi accesate gratuit. Astăzi, graţie supravegherii constante a spionilor de către FBI timp de mai mulţi ani, ştim că niciunul dintre ei n-a fost aproape de a stabili relaţii cu oficiali americani care lucrau cu informaţii clasificate. Ştim de asemenea că spionii n-au lucrat peste program pentru a se apropia de astfel de oficiali.

Viaţa în suburbiile Bostonului, Virginiei şi Manhattanului conţine prea multe distracţii. Spionii au trimis probabil SVR texte copiate de pe Internet şi poate au vorbit cu câţiva observatori bine informaţi.

Nu vom şti niciodată de ce ruşii au menţinut o astfel de activitate inutilă atât de mult timp. Speranţa că într-o zi aceste celule ar putea fi activate sau că vor descoperi o mină de aur de informaţie calsificată, sau că vor recruta o sursă valoroasă din guvern, ar justifica însă cu siguranţă aceste activităţi lipsite de sens. Rusia ne-a învăţat însă că există o explicaţie validă pentru lucrurile care par fără sens. Aceasta începe cu litera C - de la Corupţie.

Moisés Naím

Fost redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy“, pe care a relansat-o pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.