Imigranţii din Est aduc bunăstare în Vest

Comisia Europeană vine în ajutorul lucrătorilor străini cu un raport pozitiv despre contribuţia acestora la creşterea economică.

Aderarea ţărilor din Est la UE nu a adus în „vechea Europă” mai mulţi imigranţi decât au prognozat specialiştii şi nici nu a  perturbat piaţa muncii acolo unde nou veniţii au ales să lucreze.

În ciuda mărimii semnificative, migraţia intracomunitară din ultimii trei ani nu a atins dimensiunile prevăzute de unii observatori.

Raportul Comisiei Europene arată că, de la marea extindere a UE din 2004, numărul cetăţenilor din cele 10 noi state membre care s-au stabilit în ţările din „vechea” UE (formată din 15 membri) este de aproximativ 1,1 milioane, la care se adaugă alţi  900.000 care se aflau deja acolo din 2003. În topul preferinţelor străinilor se află Irlanda, unde numărul est-europenilor reprezintă aproape 5% din populaţia activă, urmată de  Marea Britanie,  cu 1,2%.

Deşi menţionează că imigraţia va spori în următorii ani, documentul aduce argumente menite să-i liniştească pe vesticii care se tem că „instalatorii polonezi” i-ar lăsa fără locuri de muncă: 48% dintre  imigranţii care lucrează în UE sunt necalificaţi şi numai unu din cinci are calificare înaltă.

Sunt sectoare în care  localnicii nu se angajează, iar cererea de forţă de muncă este mare. Mai mult, nu există date care să arate că recenta mobilitate intraeuropeană a provocat perturbări pe piaţa muncii din Vest. Până în prezent,  niciun studiu nu a descoperit un impact negativ asupra angajaţilor ţării-gazdă, a salariilor sau sistemelor de protecţie socială.

Ca să elimine şi ultimele temeri, UE susţine că, din cauza încetinirii ritmului de dezvoltare a economiilor, numărul muncitorilor care vor veni să lucreze în Vest va scădea. O tendinţă deja vizibilă în Marea Britanie şi Irlanda, care cunoscuseră un vârf în 2006.

Restricţii pentru români

Reamintind că migraţia a contribuit semnificativ la creşterea economică   în UE, comisarul european pentru afaceri sociale Vladimir Spidla a recomandat ridicarea restricţiilor pentru imigranţi până în luna mai 2009, sugerând că o extindere a acestora până în 2011 nu este necesară.

Cincisprezece ţări europene aplică în prezent restricţii complete sau parţiale cetăţenilor români şi bulgari care vor să muncească pe teritoriul lor, deşi au trecut aproape doi ani de la aderarea la UE. Din grupul celor 15, multe state au renunţat la aceste măsuri pentru Polonia, Slovacia, Cehia, Ungaria, Letonia, Lituania, Estonia şi Slovenia. Excepţie fac Germania, Austria, Belgia şi  Danemarca. Berlinul a anunţat deja că va amâna deschiderea pieţei muncii până în 2011, chiar dacă ţara se confruntă cu o penurie de mână de lucru.

Potrivit raportului european, numărul românilor şi bulgarilor care au emigrat în UE după aderarea ţărilor lor a fost mai mic decât au prognozat  experţii şi nu  reprezintă decât o mică parte din totalul străinilor în  spaţiul comunitar.

Dacă în 2003 erau la 690.000 de rezidenţi din cele două ţări, patru ani mai târziu erau 1,9 milioane. Cei mai mulţi au venit pentru a munci, nu pentru a beneficia de ajutoarele de şomaj - o altă temere în virtutea căreia vechile state membre au impus restricţii. Emigranţii din primul val s-au dus în Marea Britanie şi în Irlanda, iar cei din al doilea val au ales Spania şi Italia.

Documentul arată că aceia care au dorit să emigreze au făcut-o deja până acum, iar posibilitatea ca alţi români şi bulgari să li se alăture este limitată. Cu atât mai mult cu cât unii imigranţi s-au întors deja acasă, iar numărul lor urmează să crească. În Italia şi în Spania, compatrioţii noştri care au decis  să rămână pun bazele unei minorităţi române.

Un statut pe care nu îl pot avea însă decât cu acordul statelor respective, şi nu prin intervenţia unui organism internaţional, dar odată obţinut le-ar putea aduce mai multe drepturi acolo unde trăiesc. Cei peste 3 milioane de turci din Germania nu sunt nici acum recunoscuţi ca minoritate, deşi au ajuns la a treia generaţie, iar Franţa nu recunoaşte nicio minoritate.

Europa, în mişcare

Migraţia forţei de muncă a fost un factor-cheie în reconstrucţia Europei încă de la crearea UE. Cu ajutorul lucrătorilor din Irlanda, Grecia, Portugalia şi Spania, s-au dezvoltat economiile din vestul Europei. După prăbuşirea comunismului, imigranţii din zonele est-europene au umplut golurile de pe piaţa muncii în UE.

Fie că au muncit în agricultură, construcţii, turism, servicii casnice sau în alte domenii, imigranţii contribuie substanţial la creşterea economică din ţările gazdă. Celebrii instalatori polonezi au emigrat în alte ţări, lăsând un gol pe piaţa muncii locală, care a fost umplut cu timpul de imigranţii ucraineni.

Medicii polonezi au plecat şi ei spre Marea Britanie şi ţările scandinave. Aceleaşi destinaţii au ales şi colegii de breaslă germani, locul lor fiind luat de doctorii din estul Europei. În schimb, medicii din Albania se duc în Marea Britanie, Italia sau Grecia, dar pe posturi de asistenţi medicali, deoarece nu le sunt recunoscute diplomele.  Meseriaşii români au plecat în vestul Europei şi sunt înlocuiţi de muncitori asiatici.

Mişcările unor populaţii sunt însă greu de prevăzut. Potrivit ziarului „International Herald Tribune”, Marea Britanie se aştepta în 2004  ca numărul imigranţilor din estul Europei să nu depăşească 15.000 în fiecare an. După doi ani, guvernul de la Londra susţinea că 427.000 de străini ceruseră să lucreze în Marea Britanie, două treimi din ei fiind polonezi. 

Nicoleta Ghighilicea este editor al FP ROMANIA

Cine salvează UE

Potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, aproape 192 de milioane de persoane trăiesc în prezent în alte locuri decât cele natale, ceea ce reprezintă 3% din populaţia globului.

În Europa, tot mai mulţi politicieni consideră că imigrarea controlată este un remediu pentru societatea europeană, care se confruntă în ultimul timp cu o natalitate scăzută. Pentru a compensa declinul populaţiei active în UE ar fi nevoie de 56 de milioane de muncitori imigranţi până în anul 2050.