Iertarea păcatelor Sfântului Valentin

Sf. Valentin este tot un fel de Moş Crăciun - doar că exclude vârsta a treia. Altminteri e ceva global - ca şi Santa, este celebrat chiar şi în societăţile cele mai conservatoare, unde

Sf. Valentin este tot un fel de Moş Crăciun - doar că exclude vârsta a treia. Altminteri e ceva global - ca şi Santa, este celebrat chiar şi în societăţile cele mai conservatoare, unde rozul se poartă doar pe dedesubt, iar sărutatul în public este penalizat.

Există însă şi locuri pe Pământ unde mecanica sfântului nu funcţionează: sunt satele şi mahalalele lumpene, unde se trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi. Pentru că Sfântul Valentin e mai ales… dăruire - adică vânzare şi cumpărare. Timp de două săptămâni, tot comerciantul de orice e roz, pufos şi dulceag vinde în draci şi are parte de o reclamă furibundă & gratuită. Presa mondială, indiferent de calitate, scapă de obligaţia altui scop şi se dedică efuziunilor romantice - ori mai carnale.

La urma urmei, dragostea şi/sau sexul sunt unul dintre motoarele sociale - dacă nu principalul. Iar sărbătorile au menirea etnologică de a aminti lucrurile cu adevărat importante. Una peste alta, comercialismul şi mass-media au reuşit să facă din Sf. Valentin o nouă obligaţie socială. Nu te arăţi îndrăgostit în conformitate, esti stigmatizat ori deplâns. E greu să fii până şi oaia neagră.

Presiunea socială de la mijlocul lui februarie are resurse de creştere economică chiar şi în plină criză economică. Din "Adevărul financiar" aflăm că americanii au cheltuit de ultimul 14.02 cu trei dolari mai mult decât în 2007 - adică 123 de dolari fiecare şi 17 miliarde la un loc. Doar americanii au cumpărat zilele trecute circa 214 milioane de trandafiri.

O foarte mare parte a florilor achiziţionate în UE şi SUA vin în zbor din ţări ca India şi Kenya ori Columbia. Problemele ar fi două şi generalizate: poluarea aferentă unor transporturi deloc inerente şi condiţiile în care se produc chestiile relativ ieftine care alimentează delirul consumist mondializat. Industria florilor de export e cam futilă, dar, dacă dă de muncă la 100.000 de kenyeni, pare OK (totuşi: oamenii ăia n-ar putea cultiva şi altceva, pe un continent de înfometaţi?). De aspectul sindical global se ocupă mişcări ca "Fairtrade", care, de pildă, asigură cultivatorilor de cafea un procent mai onest din preţul de raft.

Industria florilor din Columbia atinge un miliard de dolari pe an. Sindicaliştii din domeniu au declarat 14 februarie drept Ziua Internaţională a Muncitorilor Florari, pentru a atrage atenţia asupra condiţiilor de muncă a 99.000 de angajaţi. Peste 300 milioane dintre firele vândute de Sf. Valentin poartă certificatul "Florverde", care atestă că sunt respectate standardele ecologice (ex. fără pesticice) şi sociale (ex. mai puţin de 60 de ore de lucru pe săptămână). Unele supermarketuri occidentale verifică cele 165 de criterii ale Florverde la faţa locului. E drept, o ciocolăţică cu certificat "Bio" şi "Fairtrade" e mult mai scumpă. Dar dragostea globală trebuie să se răsfrângă şi asupra… habitatului şi umanităţii.