Ce conflicte viitoare ar trebui să sperie deja România? FP România nr. 10 citită din Republica Moldova
0
Ediţia nr. 10 a FP România (mai/ iunie) a trezit mari întrebări. Căutăm răspunsuri tot la autori ai articolelor din revistă. Comentariile lui Denis Cenuşă, analist politic din Republica Moldova, autor al articolului “Parteneriatul Estic aduce Europa în coasta Rusiei”.
«R. Moldova este asimilată, încă odată, în cadrul acestui „pachet” fără şanse pentru integrare. Un stat cu proximitate euro-atlantică, latin, care vorbeşte o limbă oficială a UE cade acum de pe harta Europei şi rămâne în zona gri, a stabilităţii fără dezvoltare. Asta înseamnă, în realitate, invitaţia Chişinăului la summitul de la 7 mai. Astăzi, R. Moldova nu se va mai compara cu România sau statele baltice, ci cu Belarusul, Armenia sau Azerdaidjanul. » Europenizarea Moldovei până la capăt, FP România nr. 10.
Este Parteneriatul Estic mai mult bun decât rău pentru R. Moldova?
Denis Cenuşă: Consider că Parteneriatul Estic reprezintă o abordare diferită de cele anterioare a UE în privinţa Vecinătăţii sale Estice, antrenată anterior în procese caracteristice inclusiv pentru statele din Africa de Nord şi Orientul Apropiat. De accea, echivalarea Parteneriatului Estic cu un cadru european perdant pentru RM şi alte state est-europene, care omite şanse europene reale este exagerată.
De asemenea, exemplul Ucrainei cu aspiraţii europene susţinute de Polonia şi alte state UE privită în comparaţie cu statele caucaziene explică faptul că Parteneriatul include entităţi politice eterogene. Prin urmare, gradul de integrare europeană din fiecare ţară “parteneră” a UE va depinde direct de calitatea şi viteza implementării reformelor şi politicilor europene, şi mai puţin de faptul ne/ancorării ei la anumite iniţiative europene regionale.
Îşi pierd SUA preponderenţa internaţională? Trebuie Europa să-şi caute altă protecţie decât a NATO?
« O serie de constrângeri de natură internă, acumulate în timp, vor limita sever capacitatea Americii de a-și continua rolul global asumat în urma cu 60 de ani, de a-și afirma hegemonia geopolitică și economică asupra sistemului internațional. În deceniile care vor urma, dolarul nu va mai fi moneda preeminentă a sistemului internațional - moneda preferată de toate statele pentru a-și stoca rezervele valutare. (…)
Dacă aș fi Europa nu aș conta pe faptul că Statele Unite vor mai putea să îmi garanteze securitatea în următoarele două decenii, sau chiar mai devreme. America pur și simplu nu își mai permite să își mențină toate angajamentele militare pe care le are în prezent. Europa este astăzi poate cel mai puțin important angajament strategic militar al SUA. (...) NATO nu se vede de la orizontul anilor 2025.» Noua dezordine globală, FP România nr. 10
Denis Cenuşă: Ponderea SUA în domeniul militar, ştiinţific, dar şi conexiunile strânse cu sistemele economice regionale le vor asigura menţinerea unei superiorităţi relative în sistemul relaţiilor internaţionale. Nu cred că durabilitatea monedei americane va determina în deceniile viitoare rolul şi greutatea SUA în raport cu celelalte state ale lumii.
Mai degrabă, aceasta se va datora sistemului de relaţii create de aceasta pe arena internaţională, importanţa şi profilul zonelor de influenţă, accesului la sursele energetice, precum şi calitatea şi proporţiile resurselor umane, de infrastructură în domenii strategice, în combinaţie cu raza şi adâncimea penetrării valorilor şi principiilor democraţiei occidentale în lume.
UE are toate premisele pentru a deveni un lider în materie de economie mondială şi regională, dat fiind faptul că deţine instrumente reale şi reficiente de autoreglare. Adiţional, aceasta reprezintă un jucător pragmatic care atrage alţi actori internaţionali puternici din punct de vedere economic, demografic, energetic sau militar. Aceste caracteristici îi permit să adopte statutul de element esenţial al sistemului de relaţii internaţionale, inclusiv în ce priveşte promovarea viitoarea monedă internaţională principală.
Rolul NATO nu trebuie şi nu poate fi subestimat, deoarece cuprinde angajamente solide de securitate pentru Europa şi America de Nord. Chiar dacă se prefigurează concurenţi (Rusia - Tratatul Securităţii Colective) sau parteneri emergenţi (UE - Politica Europeană de Securitate şi Apărare, Forţe Europene Mobile etc.), sistemul de securitate euro-atlantic condus de NATO va depinde de eventualitatea implementării noului sistem de arhitectură pan-european (autor: Rusia) şi de coeziunea parteneriatelor actuale sau viitoare dintre membrii UE şi SUA (NATO) (Afganistan, Arctica, Terorismul etc.).
«Dintre toate zonele de ruptură ale Orientului Mijlociu extins, nucleul iranian este unic: instabilitatea pe care o va crea Iranul nu va fi determinată de implozia sa, ci de revărsarea unei naţiuni iraniene puternice, coerente intern, în afara platformei sale geografice naturale, pentru a fractura regiunea din jurul său.» Răzbunarea geografiei, FP România nr. 10
Ce conflicte viitoare ar trebui să sperie deja România ?
Denis Cenuşă: Conflicte militare potenţiale care ar putea implica România sunt legate de posibila confruntare dintre NATO şi Rusia, reieşind din principiul de solidaritate invocat de această Alianţă.
Confruntări de ordin politic periculoase sau dezavantajoase pentru Bucureşti pot apărea în relaţie cu vecinii săi - R. Moldova şi Ucraina, în condiţiile unor actori politici belicoşi de pe ambele părţi şi a perpetuării unei politizări masive a relaţiilor bilaterale. Trecerea lor în fază militară este puţin probabilă, datorită UE şi NATO.
Conflicte societale sunt posibile, mai ales în contextul crizei economice mondiale, car este capabilă să joace rolul de catalizator pentru izbucnirea unor focare atât pe filiera etnică (minoritară), cât şi pe cea intra-naţională (dintre diferite categorii sociale sau ca urmare a sporii contradicţiilor dintre cetăţenii români de pe malul stâng şi drept al Prutului).
«Naţionalismul nu este o noutate în Turcia. Cu toate acestea, o mare parte din secolul trecut, acesta a însemnat respingerea istoriei otomane. În prezent, înseamnă revendicarea acesteia. » Renaşterea otomană, FP România nr. 10
Pot puterile europene renunţa la primirea în clubul UE a unei asemenea puteri regionale?
Denis Cenuşă: Turcia este stat membru NATO, ceea ce prevede legături speciale cu SUA. Aspiraţiile europene ale Turciei nu pot fi neglijate şi nici ignorate. Însă Franţa şi Germania văd în acest stat un partener “incomod” pentru eurocentrismul lui, dar crucial din multe considerente (economic, energetic, demografic, geopolitic etc.). O eventuală aderare a acestei ţări asiatico-europene ar aduce avantaje geopolitice substanţiale UE.
Dar, pe de altă parte, efectul accederii va fi catastrofal pentru ponderea politică franco-germană în Europa. Astfel, cifra populaţiei turce va crea un pol politic puternic în structurile UE, iar presiunile interne emergente ale emigranţilor turci din Germania şi alte state europene vor afecta şi mai mult acest lucru. În cele din urmă, numărarea Turciei printre statele UE, în situaţia unei integrări şi convergenţe europene deficitare, va conduce la apariţia unor valuri de eurofobii şi antagonizări interne a Europei.
« Italia devine acum un stat sponsorizat de Mafia. Sistemul său judiciar neputincios, corupţia din viaţa sa politică, precum şi birocraţia sa vastă dar ineficientă îi permit Mafiei să preia conducerea celei de-a şasea economii din lume - de la construcţii la agricultură, de la colectarea deşeurilor la producţie, de la cămătarii de duzină la marea finanţă. (…) 100 din cei 945 de parlamentari din forul legislativ actual al Italiei au fost acuzaţi, judecaţi, condamnaţi, sau aşteaptă pronunţarea recursului pentru infracţiuni care au toate şansele să dispară din cauza legilor pe care le-au promulgat. » Statul crimei organizate, FP România nr. 10
Putem considera că Italia este în curs de a deveni stat-eşuat, graţie ajungerii Mafiei la putere prin legăturile din mediul politic?
Denis Cenuşă: Italia nu poate fi catalogată deocamdată drept stat-eşuat, deoarece posedă o democraţie funcţională ancorată în sistemul european de organizaţii şi structuri în general eficiente. Acest stat nu întruneşte criteriile necesare pentru a se tranforma în unul “eşuat”. Chiar dacă corupţia este prezentă la nivelul cel mai înalt, gradul de mafiotizare a puterii nu împiedică funcţionare instituţiilor statului, iar viabilitatea societăţii civile asigură atenuarea conflictelor civile. Abuzul de putere şi lipsa de responsabilitate în cadrul structurilor de stat sunt insuficient de alarmante şi principiale pentru a defini Italia – failed state.
Denis Cenuşă este analist politic şi coordonează de la Chişinău website-ul europa.md.
Se încarcă comentariile...
