Parteneriatul Estic, simţit în Republica Moldova - FP România nr 11

Parteneriatul Estic, simţit în Republica Moldova - FP România nr 11

Arhiva FP. Între alegerile legislative violent contestate din Republica Moldova şi lansarea Parteneriatului Estic, analistul moldovean Denis Cenuşă scria pentru FP un manifest al optimismului est-europenist. Au schimbat anticipatele distanţele dintre UE, Moldova şi Rusia?

FP România nr. 10 (mai/ iunie). Spre temerile Moscovei, iniţiativa polono-suedeză a Parteneriatului Estic poate fi comparată cu un „Acord de Stabilizare şi Asociere” special pentru Europa de Est, care poate amenaja şi calea NATO în regiune. 

Ancorarea efectivă a statelor est-europene la agenda politică europeană reprezintă continuarea procesului ireversibil de făurire a unei Europe integre. În pofida poziţiei contrare a Rusiei, iniţiativa pusă oficial pe masă la Summitul de la Praga din 7 mai a creat premisele pentru o inedită deschidere pe continentul european.

Odată cu schiţarea sa, Parteneriatului Estic a devenit un “dosar” iritant şi inconvenient pentru Federaţia Rusă, care de la venirea lui Vladimir Putin la putere face constant eforturi politice şi resurse financiare considerabile în scopul asigurării unei ponderi geopolitice ruseşti emergente în Europa de Est. Negocierile dintre Rusia şi UE cu privire la noul Acord Strategic de Parteneriat, ce prevede inclusiv asumarea unei responsabilităţi comune pentru securitatea şi stabilitatea în vecinătatea ruso-comunitară, trenează. În pofida unor raporturi ambigue şi volatile cu Federaţia Rusă, Comunitatea Europeană tinde să-şi aprofundeze însă relaţiile cu entităţile statale din proximitatea sa estică.

Bruxellul avansează, Moscova ripostează

Tendinţele proactive ale Bruxellului derivă şi din faptul că noile state membre ale UE manifestă o atenţie deosebită faţă de republicile ex-sovietice, intensificându-şi în acest sens acţiunile politice în interiorul UE. În perioadă recentă, ca urmare a demersurilor Poloniei, României, Cehiei şi altor state europene au fost lansate mai multe iniţiative, etichetate de Moscova drept „anti-ruseşti” şi „destabilizatoare”, cum ar fi Black Sea Sinergy şi cu precădere Parteneriatul Estic.

Iniţial, acest proiect a fost conceput de Polonia împreună cu Suedia pentru a echilibra politica europeană de vecinătate axată masiv de către Franţa, în decursul Preşedinţiei sale în cadrul UE (iulie-decembrie 2008), pe dimensiunea sudică şi constituirea Uniunii pentru Mediterană. Cu diferite ocazii oficialii europeni au subliniat că proiectul polono-suedez nu este de orientare anti-rusească, ci vizează crearea unei zone de pace, securitate, stabilitate şi de respectare a integrităţii teritoriale în Europa de Est.

Argumentele invocate de Bruxelles inspiră însă puţină încredere unei Moscove tradiţional ostile faţă de tentativele Occidentului de a-şi extinde şi legifera prezenţa în spaţiul ex-sovietic. Temerile exprimate recent de Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, constau în faptul că obiectivele acestui Parteneriat ar putea pune în pericol proiectele integraţioniste din cadrul CSI. Contextul acestei organizaţii este însă anacronic şi rigid, chiar dacă prin eforturile sporite ale Rusiei a fost lansată Strategia de dezvoltare economică a CSI până în 2020. Pentru a camufla disfuncţionalitatea şi dezinteresul crescând faţă de aceasta, autorităţile ruse vehiculează ideea pericolului instaurării unei “sfere de influenţă a UE” asupra Europei de Est.      

Europenizarea Europei de Est

Confruntarea dintre interesele ruse şi cele europene pe marginea Parteneriatului Estic vor deveni iminente odată ce procesul de europenizare va penetra efectiv Europa de Est. De asemenea, tensiunile vor fi suplimentar provocate de intensificarea competiţiei dintre proiectele integraţioniste dirijate de UE în regiune şi cele promovate de Rusia - în special CSI.

Domeniile sensibile pentru interesele ruse abordate în mod special de Parteneriatul Estic cuprind: amplificarea factorului european în sfera energetică din zona ex-sovietică; dinamizarea relaţiilor interpersonale, deschiderea şi avansarea societăţii civile; consolidarea instituţională a capacităţilor administrative în ţările participante, alături de aspectele legate de dezvoltarea şi statornicirea democratizării statelor est-europene; agregarea, unificarea şi adaptarea agendelor politice ale celor 6 ţări pe plan regional şi la priorităţile de politică externă vizate de UE; implicarea stimulenţilor socio-economici – crearea bazei unei Comunităţi Economice a Vecinătăţii Estice, precum şi facilitarea regimului de vize.

Testul viabilităţii factorului rusesc

Direcţiile de acţiuni trasate de Parteneriat constituie adevărate încercări geo-politice pentru o Rusie care continuă să îşi revendice supremaţia asupra întregului spaţiu CSI. Primo: iniţiativa polono-suedeză va fi coordonată cu Black Sea Sinergy, faţă de care Moscova protestează constant. În ambele proiecte politice ale UE lipseşte componenta rusă, ceea ce provoacă Rusia, până la nesemnarea unui nou Acord de Parteneriat cu UE. Dimensiunile estice ale politicii europene oferă cadrul necesar pentru avansarea regiunii est-europene, pe fondul unor relaţii ruso-comunitare complicate şi defectuoase. Ca urmare, Rusia conştientizează riscul unei posibile minimizări obiective şi ireversibile a influenţei sale în Europa de Est, vitală pentru stabilitatea şi confortul său geo-politic.

Secundo: Parteneriatul Estic oferă instrumente strategice puternice şi fezabile de “soft power” şi “low şi high policy”, care pot aduce o democratizare reală a regiunii, cauzând indirect reducerea capacităţii Rusiei de a influenţa decidenţii şi procesele politice non-democratice din fostele republici sovietice (cazurile Belarusului, RM, Armeniei etc.). Aceasta deţine pârghii ce pot asigura renovarea clasei politice din Europa de Est, pe de o parte, cu efecte „occidentalizarea” ei. În acest proces urmează să fie atrase activ societăţile acestor state, inclusiv minoritatea rusă destul de numeroasă, ceea ce ar putea avea impact pe termen lung asupra transformărilor comportamantele pozitive ale populaţiei Rusiei şi respectiv asupra “democraţiei suverane” instituite de V. Putin.

Tertio: proiectul iniţiat de Polonia pro-americană urmăreşte scopul consolidării securităţii energetice a celor 6 state post-sovietice, ceea ce va spori siguranţa şi stabilitatea energetică a întregii Europe. În acest sens, pragmatismul european intră în contradicţie cu interesele geo-strategice/ politice/ economice ale Rusiei, care ar putea pierde astfel oportunitatea de a monopoliza sectorul energetic din spaţiul ex-sovietic - în special cel ucrainean. Activizarea acţiunilor europenilor în sfera energetică după criza gazelor de la începutul anului 2009, adiţional la lansarea Parteneriatului Estic, sunt riscante nu numai pentru poziţionarea companiilor ruse de stat din domeniu, dar şi pentru cea a Kremlinului. Prin urmare, ultimul ar putea pierde controlul asupra unui instrument viguros de subordonare a UE. Totodată, Parteneriatul Estic, paralel cu Black Sea Sinergy, poate stabili un cadru avantajos pentru soluţionarea conflictelor separatiste din regiune folosite de factorul rusesc în scopul amplificării prezenţei sale în Europa de Est.

Cel mai important detaliu legat de Parteneriatul Estic, în viziunea Rusiei, ţine de posibilităţile pe care le asigură pentru o “convertire” eficace a Europei de Est nu doar la valorile europene, dar şi cele euro-atlantice. Or, iniţiativa polono-suedeză poate fi comparată cu un „Acord de Stabilizare şi Asociere” special pentru Europa de Est, care poate amenaja calea spre MAP NATO în regiune.  

Denis Cenuşă coordonează de la Chişinău website-ul europa.md.