Expertiză de dincoace de Prut

România are oameni bine plasaţi pentru a apropia Republica Moldova de Europa. Alţii ar mai trebui plasaţi în interior

Articol din dosarul Moldova, apărut în FP România nr.16 (mai/iunie 2010) - varianta extinsă.

Republica Moldova a intrat pe un drum ireversibil, care duce, mai devreme sau mai târziu, către îmbunătăţirea calităţii vieţii şi creşterea nivelului de trai al cetăţenilor moldoveni. Pentru a îndeplini acest deziderat, trebuie să facă o serie de paşi strategici la nivel de ţară, de relaţii cu vecinii, la nivel de parteneri regionali şi internaţionali.

Europarlamentarii Moldovei
Unul dintre aceşti paşi strategici este pregătirea cât mai rapidă a aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. În acest sens, ar fi de dorit alăturarea Moldovei la statele deja candidate din Balcanii de Vest. Deşi nu există o strategie de abordare a promovării Republicii Moldova, România poate sprijini acest demers pe două căi.
Prima cale este prin intermediul membrilor români aleşi în Parlamentul European care fac parte din Comitetul pentru cooperare parlamentară UE-R. Moldova, unde avem şapte parlamentari, şi din Adunarea parlamentară Euronest (dimensiunea parlamentară a Parteneriatului Estic), în care avem zece parlamentari. Cinci parlamentari români sunt comuni celor două organisme. Din aceste poziţii, fiind vocea cetăţenilor şi fiindcă natura activităţii lor este mai permisivă decât a altor instituţii publice în sine, aceşti parlamentarii pot iniţia, solicita şi stabili întâlniri oficiale în Moldova pentru a strânge date despre funcţionalitatea instituţiilor publice, a mediului de afaceri şi a celui asociativ. În baza acestor date, ei pot realiza şi susţine activităţi de promovare a R. Moldova în instituţiile UE. (Bine, dacă noi nu suntem în stare să promovăm instituţional interesele cetăţeanului român şi ale României în Uniunea Europeană, oare cum am putea-o face pentru Republica Moldova?! Cu toate acestea, cred că este o cale pe care dacă am urma-o gândind strategic, am putea avea sorţi de izbândă.)
A doua cale este prin intermediul celor câteva organizaţii neguvernamentale din România care sunt deja prezente în teritoriu şi care au acumulat deja experienţă în cele trei domenii strategice pentru dezvoltarea Republicii Moldova, respectiv democratizarea instituţiilor şi buna guvernare, promovarea reformelor economice şi îmbunătăţirea condiţiilor de trai, precum şi soluţionarea diferendului transnistrean. Pentru proiectele cu finanţare externă, ONG-urile din România ar trebui să încurajeze încheierea de parteneriate de cooperare cu ONG-uri din Republica Moldova, pentru a realiza transferul de experienţă cât mai rapid posibil. 

Auto-europenizarea
În paralel cu acest sprijin, Republica Moldova trebuie să se europenizeze cât mai repede. Premierul moldovean, susţinut de Alianţa pentru Integrare Europeană, a acţionat în trei direcţii. Prima a fost de a se concentra pe rezolvarea cât mai rapidă a crizei politice apărute în urma alegerilor anticipate. Cea de-a doua, de a schimba funcţionarii publici din instituţiile publice cu oameni tineri, care să fie deschişi la minte şi să se adapteze repede la schimbările cerute de UE: „60% din funcţionarii publici din Republica Moldova sunt de pe vremea lui Leonid Brejnev”, mi-a relatat un demnitar moldovean. Cea de-a treia direcţie a fost de a da mână liberă organizaţiilor internaţionale prezente pe teritoriul R. Moldova să gestioneze fondurile externe atrase, pentru a fi distribuite, absorbite şi puse în aplicare mai bine în toate raioanele.
Există o linie foarte subţire între democratizarea unui stat şi menţinerea puterii. Din păcate, în această privinţă, Alianţa pentru Integrare Europeană trece printr-o perioadă dificilă, în care va trebui să aleagă între a păstra puterea cu orice preţ şi a democratiza ţara – de pildă, se doreşte ca raioanele unde fuseseră aleşi membri ai alianţei în anul 2007 să primeze în absorbţia de fonduri externe, iar modificarea Constituţiei să fie făcută în aşa fel încât să poată fi ales în funcţie un preşedinte din cadrul Alianţei.

Românii din interior
Organizaţiile internaţionale de pe teritoriul Republicii Moldova ar putea folosi mult mai mult experţi români, în locul unora străini, care nu cunosc specificul acestei ţări şi care de multe ori, chiar dacă sunt bine intenţionaţi, nu reuşesc să pătrundă în profunzimea problemelor şi să sugereze soluţii viabile de îmbunătăţire şi dezvoltare a ţării. În momentul de faţă, experţi români participă ca traineri şi consultanţi pe problematicile negocierilor cu UE, reforma instituţiilor publice, dezvoltare regională, dezvoltare durabilă şi dezvoltare rurală, în cadrul unor programe ale PNUD Moldova finanţate de Comisia Europeană.

Există trei programe comune a căror gestionare ţine de România şi prin intermediul cărora putem să intensificăm şi să întărim cooperarea transfrontalieră şi transnaţională cu Republica Moldova. Aceste programe sunt: Programul Comun România-Ucraina-Moldova, Programul Comun pentru sud-estul Europei şi Programul Comun pentru Marea Neagră. Împreună cu avantajele Tratatului de mic trafic de frontieră, care dă drumul practic liberei circulaţii a forţei de muncă pe o distanţă de 50 de kilometri de la frontieră, aceste programe pot contribui la dezvoltarea întregului teritoriu al Republicii Moldova. 

Răzvan Buzatu este consilier pe probleme de afaceri europene.

Articol din dosarul Moldova, apărut în FP România nr.16 (mai/iunie 2010) - varianta extinsă.