Evenimente trecute cu vederea în 2009

Unele dintre subiectele de pe ultimele pagini ale ziarelor de anul acesta se referă la evoluţii extrem de importante în viitor: de pildă, o nouă modalitate de a face înconjurul lumii. În 2009 au fost create o alianţă navală care ar putea modifica echilibrul militar între două continente şi o linie de avertisment telefonic între armatele Chinei şi Indiei.

Deşi legendarul coridor nord-vestic era mai mult un stimul pentru imaginaţie, în luna septembrie a acestui an două vase germane au făcut istorie devenind primele nave comerciale care au strabătut ruta Asia de Est - Europa de Vest prin coridorul nord-estic dintre Rusia şi Oceanul Arctic.

Până acum, gheaţa făcea impracticabilă această rută, însă, pe fondul creşterii temperaturii globale, traversarea coridorului este în prezent extrem de facilă. „Practic n-am întâlnit aproape deloc gheaţă", a declarat pentru BBC căpitanul Valeri Durov.

Însemnătatea acestui fenomen depinde de cei cu care vorbeşti. Coridorul ar putea fi o adevărată mină de aur pentru transporturile navale, deschizând o rută mult mai scurtă şi mai ieftină din Asia către Europa. Pentru ecologişti însă, vestea reprezintă un semn că schimbările climatice sunt pe cale să atingă un adevărat punct de inflexiune.

Cele mai recente observaţii ale oamenilor de ştiinţă sugerează că în maxim zece ani regiunea arctică ar putea fi total lipsită de gheţuri pe timpul verii. Consecinţele asupra mediului - creşterea numărului inundaţiilor în regiunile de coastă din întreaga lume şi dispariţia unor specii din fauna locală - sunt binecunoscute.

Însă dezgheţul deschide şi calea unor competiţii de natură geopolitică. Rusia şi-a proclamat deja dreptul de exploatare a resurselor naturale de sub calota arctică, spre consternarea celorlalte state nordice. Rusia va beneficia de pe urma rutei recent inaugurate şi prin sporirea oportunităţilor de afaceri pentru porturile sale estice.

Într-o perioadă în care cursa pentru accesul la bogaţiile arctice se înteţeşte, chiar şi Canada, stat recunoscut pentru pacifismul său, a început să organizeze jocuri de război ca pregătire pentru o posibilă confruntare militară.

Axa navală Beijing - Brasilia

De când China a cumpărat, fără a face un secret din asta, câteva portavioane ruseşti în anii 1990, ambiţioasele planuri navale ale Beijingului au făcut subiectul speculaţiilor febrile ale analiştilor militari. În martie, ministrul chinez al apărării, Liang Guanglie, a adus cea mai solidă confirmare de până acum că statul chinez plănuieşte să demareze un program substanţial de construcţie de portavioane, declarând omologului său nipon că „avem nevoie să construim un portavion".

Pentagonul crede că marina Armatei Populare de Eliberare ar putea dezvolta o flotă operaţională formată din mai multe portavioane în maxim zece ani, costurile de costrucţie urmând a se ridica la miliarde de dolari. Neavând o mare experienţă în aviaţia navală, China va trebui să îşi pregăteasca rapid piloţii şi marinarii pentru a se încadra în acest termen, lucru care presupune existenţa unui portavion deja funcţional pe care să se desfăşoare instrucţia.

Problema este că doar patru state deţin portavioane capabile să lanseze aeronave convenţionale. Statele Unite nu au un interes deosebit să ajute armata chineză, Franţei îi este interzis acest lucru de către un embargou al Uniunii Europene, iar Rusia se arată, mai nou, precaută în ceea ce priveşte cooperarea militară cu puternicul său vecin sudic.

Singurul candidat rămas este Brazilia, care a fost mai mult decât fericită să permită antrenarea ofiţerilor chinezi pe portavionul său, São Paolo, vechi de 52 de ani, pe care l-a cumpărat de la statul francez în 2000.

Ministrul brazilian al apărării, Nelson Jobim, a oferit informaţii despre acest program într-un interviu acordat în luna mai unui site specializat pe sectorul brazilian de apărare. Chiar dacă prevederile exacte ale acordului nu sunt cunoscute, se prespune că este posibil ca partea chineză să finanţeze restaurarea portavionului învechit în schimbul organizării programului de antrenament.

Un site chinezesc specializat a facut aluzie şi la faptul că Beijingul ar putea ajuta Brazilia să construiască submarine nucleare, în timp ce însuşi Jobim a declarat că programul poate conduce la cooperare militară şi în alte sectoare.

SUA au fost timp îndelungat puterea maritimă dominantă în Asia de Est, însă recent, vasele chineze urmăresc şi înfruntă cu din ce în ce mai mult curaj vasele americane, fiind lansate şi provocări din punct de vedere juridic în legătură cu ceea ce China consideră incursiuni ilegale în apele teritoriale.

lupta  pentru  supremaţie

Într-o perioadă în care India şi China îşi consolidează substanţial armatele - partea indiană lucrează la un plan de adaptare a unui portavion rusesc pentru a fi folosit de către New Delhi - supremaţia navală americană s-ar putea apropia de sfârşit.

Oficial, comandanţii din marina americană susţin că un portavion chinez nu ar afecta balanţa de putere militară în regiune, însă raportul pentru anul 2009 al Pentagonului despre capabilităţile militare chineze avertizează că „opţiunea Beijingului pentru presiuni militare coercitive" ar putea beneficia de un instrumentar mai bun în urma campaniei de modernizare a ţării.

"Cursa pentru accesul la bogaţiile arctice  obligă şi pacifista Canadă să organizeze jocuri de război ca pregătire pentru o posibilă confruntare militară."
Joshua E. Keating
editor foreignpolicy.com

Linie sino-indiană

„Liniile fierbinţi" între liderii mondiali, precum legendarul „telefon roşu" între Moscova şi Washington stabilit după criza rachetelor din Cuba, sunt create pentru a împiedica neînţelegerile sau sincopele de comunicare dintre puterile nucleare să degenereze într-un conflict nuclear. China şi SUA au o astfel de linie, India şi Pakistanul.

Anul acesta, liderii Indiei şi Chinei au căzut de acord să pună bazele unei astfel de legături între New Dehli şi Beijing, scoţând în evidenţă anumite temeri că escaladarea unei dispute de graniţă s-ar putea transforma în primul conflict major al erei multipolare.

Cele două superputeri emergente ale Asiei îşi dispută regiunea Tawang din Himalaya, district al statului indian Arunachal Pradesh, regiune pe care China o consideră istoric parte a Tibetului şi implicit parte a Chinei. Cele două state s-au aflat în război pentru această regiune în 1962, conflict care a dus la moartea a peste două mii de soldaţi.