Adevarul.ro

Raport. Cel mai nou raport al Centrului Român pentru Politici Europene sintetizează temerile membrelor estice faţă de intenţia UE de ajuta ţările sărace să polueze mai puţin şi indică ce se poate face cu drepturile de poluare rămase neutilizate în actualul tratat de la Kyoto. Un alt subiect al raportului este „strategia kamikaze de a prezenta un singur candidat pentru viitoarea Comisie Europeană”, cu referire la „incapacitatea candidatului Adrian Severin de a crea alianțe acasă”.

Raportul Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE) se concentrează pe tema care a captat atenția la Consiliul European de săptămâna trecută: poziția comună a UE înaintea conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice.

Cea mai aprinsă dezbatere a fost cea legată de costurile care ar urma să fie suportate de țările sărace și cele în curs de dezvoltare. Dezbaterea privind schimbarea climatică este dominată de logica Nord-Sud – aminteşte CPRE. Țările bogate promovează limitarea emisiilor cu efect de seră, în timp ce țările sărace și în curs de dezvoltare recunosc existența problemei, dar refuză o responsabilitate directă, pe logica: voi ați poluat planeta până v-ați dezvoltat, acum e rândul nostru să ne dezvoltăm fără grija mediului.

În ceea ce privește Estul Europei, „dilema este dacă ne aflăm în Nord sau în Sud. Partenerii noștri occidentali par a se aștepta să ne comportăm ca membri plini ai clubului țărilor bogate, pe când țările estice, în bloc, se consideră în cel mai bun caz la un nivel intermediar între Nord și Sud.” Ca dovadă, CRPE îl citează pe ministrul polonez al Finanțelor, Jan Rostowski: „Din punctul nostru de vedere este total inacceptabil ca țările sărace din Europa să ajute țările bogate din Europa să ajute țările sărace din restul lumii”.

Estul, incomplet integrat în Nordul bogat

Dezbaterea actuală nu se duce asupra reducerilor propriu-zise a emisiilor de către UE (Europa are deja un plan unitar, cel mai avansat la nivel global), ci asupra banilor pe care Europa ar trebui să-i aloce Sudului – explică raportul CRPE. Suma estimată de Comisie înaintea întâlnirii de săptămâna trecută era undeva într-o marjă destul de largă plecând de la 2 miliarde până la 15 care ar urma să fie plătiți anual de UE. De aici, conflictul Est / Vest: Polonia şi Ungaria, sprijinite de Cehia, Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania, România şi Slovenia doresc ca ajutorul oferit țărilor sărace să fie plătit de europeni în funcție de bogăția fiecărei țări. Pe de altă parte, Suedia, Marea Britanie, Finlanda, Danemarca ar dori ca plățile să se facă în funcție de cât poluează fiecare stat. Astfel, Estul întoarce logica Sud-Nord folosită de Occident în relația cu restul lumii împotriva Occidentului: de ce să ajutăm săracii lumii pentru că sunt săraci, dar noi să plătim în funcție de cât poluăm, nu în funcție de cât de săraci suntem la rândul nostru?

Deocamdată, Consiliul a decis crearea unui grup de lucru care va studia diverse formule de distribuire a costurilor, cu alte cuvinte, au constat dezacordul și au amânat decizia. Cert este că opoziția Estului a blocat intenția ca UE să vină la Copenhaga cu niște cifre concrete privind ajutorul pentru statele mai sărace din restul lumii.

În acest context, CRPE anunţă că pregătește o analiză comprehensivă a costurilor și a poziției României în actuala dezbatere privind reducerea emisiilor poluante și va veni cu recomandări privitoare la modul în care România trebuie să acționeze la nivel european și privind modalitățile interne de reducere a emisiilor poluante.

Drepturile neutilizate

O altă chestiune discutată săptămâna trecută la Bruxelles și cu impact direct asupra României este cea privind drepturile de poluare rămase neutilizate. Conform actualului tratat de la Kyoto, fiecare stat care nu și-a atins limitele de poluare poate vinde acest drept. Pentru că a trecut printr-o dezindustrializare masivă după 1989, România, ca tot spațiul fost comunist, a scăzut masiv emisiile și a rămas cu „drepturi de poluare”. Dilema actuală este: ce facem cu ele atunci când Kyoto va expira? Unele state din UE vor ca aceste drepturi să fie anulate, o parte din statele estice ar dori să fie prelungite și în perioada post-Kyoto. Există și ipoteza ca dacă se va decide vinderea rapidă a acestor drepturi, de către mai multe state, prețul să scadă dramatic. Raportul CRPE apreciază că dacă la Copenhaga se va decide să nu se reporteze aceste drepturi în perioada post-Kyoto, România ar trebui să negocieze în cadrul UE primirea de compensaţii directe de la Comisie.

Comisarul kamikaze

În altă ordine de idei, CRPE apreciază că strategia României de a nominaliza doar un singur candidat, în persoana lui Dacian Cioloş, este riscantă şi are în subsidiar o logică pe care am putea-o numi „gândire kamikaze”: agricultura sau nimic. Acest tip de gândire se poate întoarce împotriva noastră – socoteşte CRPE.

În ceea ce privește eventuala candidatură a lui Adrian Severin pentru funcția de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe, CRPE apreciază că perspectiva ca un român să acceadă la această poziţie ar fi o oportunitate pentru România şi pentru Estul Europei. Dar Adrian Severin are şanse puţine, în primul rând pentru că nu are sprijin politic de la Bucureşti, iar acordarea unui asemenea post unei persoane nesusţinute de propria ţară şi nici măcar de propriul partid este cu totul iluzorie. „Adrian Severin pare a plăti acum pentru politica personală dusă recent la Bruxelles, unde a atacat vehement candidatura oficial asumată pentru postul de comisar de guvernul de la acea vreme PDL – PSD” – punctează raportul CRPE.

Raportul se încheie cu un editorial despre adecvarea lui Tony Blair la Preşedinţia Consiliului European”. Ideea de bază este aceea că substantanța noii funcții va depinde de personalitatea primului ocupant, „iar Blair este singurul candidat actual care are anvergura necesară pentru a crea o Președinție puternică a Consiliului”.

Raportul – realizat în cadrul proiectului „România activă în dezbaterile europene” derulat de CRPE și finanţat de Fundaţia Soros în cadrul Iniţiativei de Politică Externă - poate fi citit aici.