Eşecurile reunificării germane

Eşecurile reunificării germane

Semnal FP. Fostele mari centre industriale est-germane sunt afectate de exodul forţei de muncă către vestul german sau către alte ţări occidentale. Şi ultima ediţie FP România avertizează că regiunea este prinsă în capcana unei spirale descrescătoare de migrări rezidenţiale şi comerciale spre vest.

Un exemplu este rafinăria Combinatului petrochimic din micul orăşel est-german Schwedt, care a suferit o transformare radicală după căderea zidului Berlinului în noiembrie 1989 şi care încearcă să-i stimuleze pe tinerii localnici să rămână să studieze şi să lucreze în această regiune.

Rafinăria, care transformă în fiecare an 12 milioane de tone de ţiţei în diesel, cherosen şi benzină era în urmă cu 20 de ani proprietatea guvernului est-german şi un fel de „stat în stat”, îşi aminteşte directorul executiv, Klaus Neimann, citat de BBC.

Copii celor 9.000 de muncitori mergeau la grădiniţa rafinăriei. Platforma avea 25 de bucătării şi cantine, o fermă unde se creşteau porci, laboratoare, un centru de cercetare propriu şi chiar un ziar. După ce a fost privatizată, în 1991, un număr mare de angajaţi disponibilizaţi pe motivul eficientizării activităţiii s-au mutat în vestul Germaniei, unde salariile sunt mai mari.

Deşi susţine că deocamdată afacerea merge bine, Neimann atrage atenţia că este din ce în ce mai greu să atragi ingineri tineri în aceste zone rurale şi că tinerii localnici preferă să emigreze în vest sau chiar în alte ţări occidentale.

Căderea Berlinului

În ciuda tuturor beneficiilor aduse de reunificare, problemele estului s-au agravat. „Azi, Germania răscoleşte prin ruinele accidentului pe care Grass l-a presimţit. Peisajele Germaniei de est nu au <<înflorit>>, aşa cum promisese Kohl. De fapt, economia e stagnantă, perspectivele sunt precare, iar atmosfera este încărcată. Oraşele tot mai depopulate ale Germaniei de Est s-au dovedit un teren fertil nu doar pentru edilii însărcinaţi cu gestionarea colapsului lor lent, ci şi pentru grupările extremiste neo-naziste şi pentru partidele neo-comuniste, care au recrutat din greu din rândul populaţiei în derivă”, scrie jurnalista Cameron Abadi, corespondentă „Die Zeit” la Berlin, în amplul eseu „Căderea Berlinului” din ediţia nr.11 a Foreign Policy România.

Abadi prezintă critica scriitorului Gunter Grass faţă de evoluţiile de după căderea zidului Berlinului. Într-un eseu din 1990, “Un raion de chilipiruri numit Germania de Est”, acesta susţinea că guvernul lui Kohl îi încurajează pe vestici să vadă Estul nu ca pe o societate organizată în mare nevoie de justiţie, ci ca pe o proprietate subevaluată care va fi cumpărată ieftin, spre a fi, probabil, vândută scump, mai târziu.

Rata de schimb a devizelor la paritatea de unu la unu pe care a oferit-o Kohl i-a adus multe voturi din partea esticilor, care şi-au văzut puterea de cumpărare multiplicată brusc, dar asta a multiplicat şi datoriile industriilor din Est, condamnându-le pe multe dintre ele la faliment imediat.

Critica lui Grass se extinde şi asupra mecanismului dur aplicat de Kohl pentru codificarea reunificării. Guvernul vest german a aranjat ca Germania de Est să fie anexată sub constituţia existentă a Vestului, renunţând la o reunificare înfăptuită prin cooperarea unor părţi egale. Estul a fost obligat să se conformeze peste noapte legilor, standardelor şi reglementărilor din Vest.

În opinia sa, menţinerea decalajului economic al Estului faţă de Vest este legată de destrămarea solidarităţii acestei ţări. În prezent, între germanii din Est şi din Vest există o suspiciune reciprocă profundă. Statisticile arată că germanii de pe o parte şi cealaltă a fostei graniţe se căsătoresc rar între ei, şi par uneori să facă eforturi ca să evite să întreţină raporturi sociale, subliniază Abadi în ultima ediţie a FP România. 

Pentru detalii şi subiecte adiacente, consultaţi şi:

Courrier International: Les sociaux-démocrates face à un dilemme cornélien 
A l’approche des élections législatives du 28 septembre, le SPD hausse le ton contre le libéralisme. Mais il n’exclut pas de gouverner avec les libéraux. Une position acrobatique…