Washingtonul şi Londra, învrăjbite de pata de petrol

Gravitatea accidentului ecologic din Golful Mexic a luat pe nepregătite toate părțile implicate. Căutarea vinovatului bun de plată și irascibilitatea crescută a opiniei publice americane creează dificultăți în relația Marii Britanii cu Statele Unite.

În articolul “Generația care distanțează Marea Britanie de Statele Unite”, FP România vorbea despre apariția pe scena politică a Regatului Unit a unor politicieni predispuși să slăbească “relația specială” dintre cele două țări. Plecând de la o scădere vizibilă a afinității dintre cei doi aliați, articolul se referea la o alienare a “atlantismului instinctiv” din epoca Războiului Rece și la apariţia unei politici “post-atlantice”.

Contactele reținute dintre administrația Obama și noul guvern britanic ar fi putut rămâne doar un semn de întrebare, fără o repercusiune imediată în retorica politică a strategilor politici de o parte și de cealaltă a Atlanticului, dacă dezastrul ecologic din Golful Mexic, calificat de presa americană ca fiind cel mai grav accident ecologic din istoria Statelor Unite, n-ar fi implicat acum şi o multinațională britanică, principal contributor la PIB-ul Marii Britanii. Apropierea alegerilor parțiale în SUA, scurgerea a 40.000 de barili de petrol zilnic și posibilul impact al dificultăților BP asupra fondurilor de pensii din Marea Britanie riscă să transforme un conflict dintre un stat și o companie într-un conflict politico-mediatic nord-atlantic.

Presiunea opiniei publice americane

Barack Obama nu s-a recomandat, de-a lungul carierei sale politice, spre deosebire de precesorul său, ca un om politic cu o retorică frustă. În urmă cu o săptămână, însă, a cerut experților o evaluare a situației pentru a ști “who’s ass to kick”, într-o manieră foarte ne-Obama. Pentru a înțelege atitudinea președintelui american trebuie analizate sentimentele concetăţenilor, nemulțumiţi de felul în care Obama a gestionat criza, și de reacțiile din presei naţionale, care cere o atitudine mai intransigentă din partea administrației. Având în vedere durata și magnitudinea crizei, guvernarea Obama a trebuit să-și schimbe atitudinea și discursul, pentru a nu-și antagoniza simpatizanții. Mai mult, democrații și Obama au în gând alegerile din această toamnă, care pot bascula Congresul în tabăra republicană. Împins de la spate de o societate care vrea să treacă cât mai rapid peste acest eveniment și care cere socoteală vinovaților, Obama a fost nevoit să articuleze un mesaj mai dur, în care a cerut asigurări unui BP șovăielnic, care, în schimb, a admis din start plata tuturor cheltuielilor și pierderilor generate de respectivul dezastru ecologic. 

Pe lângă discursul ultimativ adresat BP, administrația Obama și-a schimbat și atitudinea față de forajul la mare adâncime,în apele teritoriale americane. Într-un discurs susținut săptămâna trecută, Obama a admis că “administrația a învățat din această tragedie și va propune prelungirea moratoriului asupra forajului de mare adâncime”.

Aflat în fața unor alegeri cruciale pentru administrația sa, a cărei capacitate de implementare a reformelor poate avea de suferit în următorii doi ani cu un Congres dominat de republicani, și o criză ecologică fără precedent chiar în apropierea coastelor Americii, Obama trebuie să se plieze pe dorințele electoratului său și să-și adapteze discursul în funcție de acestea.

Implicații sociale britanice

Gigantul BP este un contributor important la bugetul Marii Britanii și, mai mult, este una din investițiile preferate ale fondurilor britanice de pensii. Orice contracție a acțiunilor firmei sau de scădere a dividendelor plătite afectează direct aproximativ 10 milioane de cetățeni britanici. Aici, interesul Marii Britanii intră în coliziune cu una din cererile exprese ale președintelui Obama, care a cerut BP să suspende plata dividendelor pe al doilea trimestru, până când se va face o evaluare corectă a costurilor pe care compania trebuie să le susțină.

Înăsprirea tonului american nu a rămas fără repercusiuni la Londra, unde, câteva figuri politice proeminente au repudiat stilistica administrației de la Washington. Primarul Londrei, Boris Johnson, a spus că “retorica anti-britanică ce vine dinspre America este ușor îngrijorătoare” iar Lordul Tebbit, figură centrală a Partidului Conservator, a calificat discursul lui Obama ca fiind “o reacție de irascibilitate prezidențială și xenofobie la adresa unei companii multinaționale”. Deși americanii au respins alegația, ce a deranjat opinia publică britanică a fost interpretarea ca ostentativă a felului în care Barack Obama s-a referit la “British Petroleum”, denumire la care BP a renunțat din 1998,.

Reacțiile oficiale ale Londrei au fost conciliatoare, după ce premierul Cameron a purtat o discuție telefonică cu Barack Obama, în care a asigurat partea americană că “BP va continua să lupte pentru oprirea scurgerilor de petrol, asigurându-se concomitent că toate părțile afectate vor fi despăgubite”.

Prinși la mijloc

După o întâlnire între Barack Obama și cei mai importanți membrii ai Consiliului de Administrație al BP, compania a admis cererile părții americane: blocarea plății dividendelor către acționari și instituirea unui fond de compensații destinat celor ce au înregistrat pierderi în urma exploziei platformei petroliere marine. Fondul de plăți, în valoare de 20 de miliarde de dolari, nu este însă limitat, existând posibilitatea ca, în cazul în care cuantumul pagubelor este mai mare, BP să suplimenteze suma.

Președintele BP, Carl-Henric Svanberg, și-a exprimat “tristețea pentru accidentul care s-a petrecut”  anunțând că gigantul petrolului “se va achita de toate responsabilitățile”.

Deși, în aparență, nu există motive de disensiune între Washington și BP după asumarea obligațiilor financiare de către britanici, cazul nu poate fi considerat închis. Pe 3 iunie, BP a anunțat că poate capta o parte a petrolului care se scurge în mare, însă, în urmă cu câteva zile, estimările cantitative ale scurgerii s-au dublat. Deci, în ciuda angajamentelor luate de britanici sursa problemei încă există și riscă să agite în continuare spiritele în Statele Unite. Iritarea socială va continua să pună presiune asupra autorităților, care vor trebui să găsească soluții. În consecință, nervozitatea politicienilor, petrolul submarin și soarele arzător ar Louisianei rămân  componentele unei situații cu potențial exploziv. Există, așadar, posibilitatea ca “atlantismul instinctiv” să se scufunde de tot în apele Golfului Mexic.