Efectul de domino

Conceptul Strategic al NATO, din 1999, afirma că prezenţa forţelor nucleare ale SUA desfăşurate în Europa creează o legatură politico-militară esenţială între cele două maluri ale Atlanticului, demonstrând solidaritatea colectivă a statelor Alinţei.

Este o formulă care funcţionează de decenii. Solidaritatea NATO se bazează pe principiul că toţi aliaţii îşi împart responsabilitatea apărării Alianţei. Iar presiunile coaliţiei guvernamentale conduse de Angela Merkel pentru retragerea armelor nucleare americane de pe teritoriul german pun sub semnul întrebării tocmai principiul acestei solidarităţi.

Dar Germania vrea să renunţe la aceste arme fără a abandona şi filozofia descurajării nucleare. Cu alte cuvinte, vrea să fie în continuare protejată de umbrela nucleară americană, fără însă a împărţi şi riscurile asociate staţionării armelor pe teritoriul său. Germania vrea ca doar celelalte state să-şi asume riscurile represaliilor nucleare.

Cutia Pandorei nucleare

Presiunea indusă de Germania ar putea genera consecinţe imediate. Lipsită de protecţia umbrelei nucleare a NATO, Turcia ar avea motive suplimentare să se teamă de programul nuclear iranian, optând chiar pentru dezvoltarea propriului său arsenal nuclear.

Totodată, statele Europei Centrale, care percep armele nucleare ca un simbol al angajamentului SUA de a le apăra, se vor simţi din ce în ce mai vulnerabile. Este foarte probabil ca ele să ceară Alianţei dislocarea forţelor şi a bazelor (acum concentrate în Germania) mai aproape de frontierele Rusiei.

Mai mult, demersul Germaniei vine într-un moment în care dezechilibrul dintre NATO (200 de dispozitive nucleare tactice) şi Rusia (5.400 de arme tactice) este evident.

Adaptare după Center for European Reform