Dezbateri indecente: fumatul şi clima

Scepticii încălzirii globale invocă studii sponsorizate chiar de industriile poluatoare

Între dezbaterea asupra legăturii dintre ţigarete şi cancer şi cea asupra schimbărilor climatice există paralele fascinante. Doar producătorii de ţigări s-au îndoit de relaţia dintre cancer şi tutun. Scepticii schimbării climatice sunt susţinuţi însă de multe industrii.

În 1953, producătorii americani de tutun, sub auspiciile Comitetului de cercetare a tutunului (TIRC), au plasat o reclamă comună în principalele ziare ale ţării, care le spunea fumătorilor de ţigarete că nu există nicio dovadă ştiinţifică că fumatul dăunează sănătăţii.

Strategia TIRC a fost să finanţeze cercetări ştiinţifice care indică un număr mare de motive pentru care oamenii se îmbolnăvesc de cancer, evitând astfel să se dea vina pe tutun. Ideea a fost aceea de a crea confuzie, scepticism, controverse şi o „dezbatere ştiinţifică sănătoasă". Şi au reuşit. Jurnaliştii, întotdeauna ataşaţi de controversă şi obligaţi să spună ambele versiuni ale poveştii, au dat o greutate egală argumentelor ambelor părţi.

Problema era că încă din 1950 existau dovezi indubitabile care legau cancerul pulmonar de fumat. Dar au fost necesare multe decenii înainte ca minciunile şi subterfugiile ştiinţifice ale industriei tutunului să fie expuse, iar legătura dintre fumat şi cancer să fie acceptată.

Sceptici de azi

După o jumătate de secol, ne aflăm în aceeaşi situaţie. De data aceasta schimbul de argumente nu se mai face între oamenii de ştiinţă care cred că fumatul provoacă cancer şi cei care un cred asta, ci între cei care cred că schimbarea climatică este cauzată de activitatea umană, precum industrializarea şi defrişările, şi cei care cred că climatul se schimbă aşa cum s-a întâmplat întotdeauna.

Paralelele între dezbaterea asupra ţigaretelor şi cancerului şi cea asupra schimbărilor climatice sunt fascinante, iar strategiile - şi chiar şi terminologia folosită de scepticii încălzirii climatice - sunt incredibil de similare. Scepticii de astăzi nu ar avea nicio dificultate să ia oricare dintre argumentele folosite în 1953 şi să înlocuiască cuvântul „cancer" cu „schimbare climatică": „Problema stabilirii cauzelor oricărui gen de schimbare climatică este complexă şi greu de analizat", ar spune ei. Iar aceasta este strategia: prima linie de apărare este că nu există schimbare climatică.

Odată ce faptele au străpuns prima linie de apărare, a doua este afirmaţia că nu există dovezi că activitatea umană este cauza. Şi atunci când linia de apărare se prăbuşeşte în faţa mai multor date, refugiul final al scepticilor este argumentul că orice variaţie a climei este rezultatul a mulţi factori şi că activitatea umană este doar unul dintre ei şi departe de-a fi cel mai important.

Singura diferenţă dintre dezbaterea în privinţa cancerului şi a tutunului o constituie cei care îi finanţează pe sceptici. În timp ce înainte confuzia în legătură cu relaţia dintre cancer şi tutun a fost semănată doar de companiile producătoare de ţigări, scepticii de astăzi sunt susţinuţi de sectorul petrolier, carbonifer, al gazelor, electricităţii şi de industria auto, printre altele.

Climagate

Cea mai recentă victorie a scepticilor a fost obţinerea unor email-uri trimise între cercetători la University of East Anglia din Marea Britanie. Potrivit scepticilor, această corespondenţă arată că oamenii de ştiinţă au manipulat date şi că, din acest motiv, concluziile lor sunt incorecte. Problema cu această tactică este că, oricum, concluziile fundamentale în legătură cu încălzirea globală rămân aceleaşi.

Experţii de la Union of Concerned Scientists (UCS) au afirmat că deşi e-mailurile „trezesc nişte griji justificate în legătură cu integritatea ştiinţifică, ele nu indică faptul că datele şi cercetările climatice au fost compromise."

Dar asta este irelevant pentru sceptici, care văd aşa-numitele email-uri Climagate drept o dovadă că schimbarea climatică este o farsă. „Acest scandal pune în mod evident în discuţie propunerile făcute la Copenhaga.

Am crezut întotdeauna că politica trebuie să fie bazată pe ştiinţă sănătoasă, nu pe politică. Fără o ştiinţă demnă de încredere, şi cu o miză aşa mare, americanii ar trebui să fie precauţi în privinţa rezultatelor acestei conferinţe politizate." Cele de mai sus au fost scrise de un sceptic, care pune sub semnul întrebării concluziile a mii de oameni de ştiinţă care şi-au dedicat vieţile studierii acestui subiect. Şi cine este ea? Fosta guvernatoare de Alaska şi bine-cunoscuta ecologistă Sarah Palin.

Moisés Naím

- Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy“, pe care a relansat-o în 2003 pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
- Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.
- Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.