Declaraţia de independenţă intelectuală

„Elitele” pun în umbră clasa de mijloc a spiritului şi blochează modernizarea societăţii.

Articol din noua ediţie FP România (iulie/ august) - din 12 iulie la toate chioşcurile. Detalii ilustrate: Coperta, Sumarul şi Nota editorilor români (Locul României în Indexul statelor eşuate).

Prima întrebare este dacă intelectual public enciclopedic, fără o specializare dată, care domină încă forurile publice din România, este perimat. Cea de-a doua este dacă fascinaţia publică faţă de ideea de intelectual ”enciclopedic” amator poate amâna, într-o măsură, remodernizarea estului Europei şi al României. Împreună cu Mona Momescu, conferenţiar la Universitatea Ovidius şi lector de limba română la Columbia University din New York, am adunat, în proaspătul volum Idolii forului, 13 răspunsuri de la intelectuali din domenii, generaţii şi orientări ideologice diferite - Michael Shafir, Daniel Barbu, Caius Dobrescu, Mircea Flonta, Gabriel Andreescu, Stelu Şerban, Lucian Nastasă Kovacs, Marius Ghilezan, Adrian Gavrilescu, Vasile Morar, Bruno Ştefan, Alexandru Matei şi Istvan Aranyosi.
Personal, formulam acum şase ani, în Boierii Minţii, constatarea că societăţile paramoderne, cum ar fi şi România, sunt în continuare fascinate de mistica intelectualului public, fără specializare precizată, şi că enciclopedismul acestuia, uneori amator, este echivalat automat cu genialitatea. Specialiştii, pe de altă parte, sunt descurajaţi de a deveni factori activi în viaţa socială. Aceasta duce la discurs şi practici sociale premoderne, tributare idolilor gândirii scolastice, universaliste, mai degrabă specifice Evului Mediu. Pe scurt, „elitele” pun în umbră clasa de mijloc a spiritului şi blochează modernizarea societăţii.
Enciclopedismul pe care îl refuzăm este, în principal, acela dobândit printr-o abordare amatoare, lipsită de adevărata rigoare academică. Este enciclopedismul acelor intelectuali publici români care cred că o listă de lecturi eterogenă, bazată pe revelaţii personale „esenţiale”, poate oferi toate răspunsurile la toate problemele. Acest mod de gândire e perimat şi interesat. E perimat pentru că presupune că lumea e o cantitate definită şi că o minte suficient de elastică şi cuprinzătoare o poate cuprinde. E interesat pentru că enciclopedismul intelectualilor publici este confundat cu genialitatea, iar genialitatea este folosită ca mijloc de legitimare a ocupării unei poziţii sociale de „elită”. 
Elitismul reclamat pe seama unei genialităţi confundate cu enciclopedismul amator este şi profund antimodern. Acesta respinge pluralitatea şi democratizarea ideilor, ca şi nevoia folosirii cunoaşterii specializate pentru a înţelege şi modela lumea din jurul nostru. Presupunerea că o cultură generală, oricât de eclectică, e sinonimă cu o cunoaştere completă, ignoră faptul că pe măsură ce am aflat mai mult despre lume, am dat peste mai multe întrebări. Intelectualii enciclopedici locali uită un adevăr simplu de geometrie. Aria şi perimetrul oricărei suprafeţe cresc în mod proporţional. Cu cât aria cunoaşterii a crescut, tot pe atât s-a lungit şi graniţa cu necunoscutul. Cunoscând mai mult, nu facem decât să ne dăm seama ce mult a mai rămas de explorat.
O critică a enciclopedismului ca stil cultural al intelectualilor publici nu trebuie confundată cu respingerea unei educaţii generale bazate pe canoane clasice îmbogăţite cu perspective moderne. Este nevoie în continuare de o educaţie generală şi universală în România. Elevii şi studenţii trebuie ajutaţi să vadă legăturile dintre domenii de cunoaştere. Liderii intelectuali şi sociali, însă, trebuie să fie stâpânii unei anumite specializări, pe baza căreia să ofere soluţii concrete şi constructive. Nu se pot comporta ca nişte studenţi care iau cursuri opţionale la nesfârşit.
Ce propun Idolii forului, în locul enciclopedismului şi elitismului cultural? Un lucru simplu: aducerea în prim-planul conversaţiei politice şi sociale a specialiştilor, a unei veritabile „clase de mijloc a spiritului”. Aceasta trebuie să militeze pentru descentralizarea nu numai a administraţiei şi politicii, dar şi a opiniei publice. Ei trebuie să propună o declaraţie de independenţă intelectuală, similară cu aceea a Statelor Unite, care să proclame dreptul specialiştilor de a se exprima liber şi fără teamă în arena publică, de a propune noi idei, de a le critica pe cele vechi şi de a nu accepta idei de-a gata numai pentru că vin de la persoane care pretind rolul de „elite“ pe baza unui talemş-balmeş de lecturi acumulate amator între două apariţii la televizor.

Sorin Adam Matei este profesor la Purdue University şi autor al volumului Boierii Minţii.