Musulmanii muţi - de Moise Naim, Washington DC

Musulmanii muţi - de Moise Naim, Washington DC

Comentariu. Lumea musulmană este surdă, mută şi oarbă faţă de discriminarea suferită de minoritatea uigură chineză. În politică, orbirea şi surzenia nu sunt rezultatul unor boli, ci al unor interese. Doar Ankara a riscat arătând câteva expresii de îngrijorare legate de Xinjiang.

Unde sunt toate acele fatwa? Unde sunt marşurile de protest din faţa ambasadelor, discursurile revoltate? Ce are de spus Al Qaida? Pe scurt, ce are China şi n-are Danemarca? China îi discriminează pe musulmani şi omoară câţiva dintre ei, în timp ce în Danemarca un ziar a publicat caricaturi ale profetului Mahomed.

Aceeaşi lume musulmană care, în 2006, reacţiona cu indignare şi furie este acum surdă, mută şi oarbă faţă de violenţele şi discriminarea de care suferă minoritatea musulmană uigură din partea guvernului chinez.

Reacţii caricaturale

La acea vreme, 11 ambasadori ai unor ţări musulmane au adresat un protest oficial guvernului danez, care le-a răspuns că în Danemarca există libertatea presei şi că autorităţile nu au nimic de-a face  cu imaginile considerate ofensatoare. Cu toate acestea, consulatul danez din Beirut a fost incendiat, iar în Afganistan, Pakistan şi Somalia au avut loc proteste violente, în care au fost ucişi câţiva oameni.

Ziare din Norvegia şi din alte părţi ale lumii au decis să publice caricaturile în semn de solidaritate cu colegii danezi – ceea ce a exacerbat valul de violenţe. La Damasc, mii de oameni furioşi au dat foc ambasadelor Danemarcei şi Norvegiei. La Teheran, Mahmud Ahmadinejad a răspuns printr-o expoziţie de caricaturi care batjocoreau Holocaustul. Decrete religioase – fatwa - ameninţătoare au tunat şi fulgerat împotriva redactorilor şi ziarelor lor.

Prigoană chinezească

Între timp, începând din anii ’90, guvernul chinez a implementat politici represive împotriva uigurilor. Limba lor este interzisă în şcoli; funcţionarilor publici nu li se permite să poarte bărbi sau văluri islamice, să se roage în timpul orelor de lucru sau să respecte postul. Uigurii sunt discriminaţi şi în ceea ce priveşte accesul lor la sănătate publică, educaţie, locuinţe şi pe piaţa forţei de muncă.

Tinerii uiguri sunt adesea forţaţi să muncească în provincii îndepărtate, în timp ce etnicii chinezi sunt încurajaţi să se mute în provincia Xinjiang. Peste două milioane de chinezi han s-au aşezat deja acolo. Uigurii care protestează faţă de această situaţie sunt bătuţi şi arestaţi.

În Yining, acţiunile autorităţilor au făcut câteva victime în 1997, iar persecutarea uigurilor s-a intensificat după atacurile de la 11 septembrie. Unii dintre liderii lor au fost acuzaţi că au legături cu Al Qaida şi au fost întemniţaţi. Orice grup suspectat de terorism, de extremism religios sau de separatism a suferit de pe urma unei represiuni drastice.

Ignorarea musulmană

În tulburările recente de pe străzile din Urumqi, capitala provinciei Xinjiang, au  murit 184 de oameni şi aproximativ o mie au fost răniţi. Sunt cifrele oficiale; uigurii susţin că numărul real al victimelor este mult mai mare. Iar asta se întâmplă de decenii. Şi ce au făcut liderii islamici? Nu mare lucru.

În diferite ţări, clericii musulmani găsesc timp pentru a da edicte religioase care condamnă desenele animate japoneze Pokemon, nuditatea totală în timpul actului sexual şi folosirea vaccinurilor împotriva polimelitei, fără să-l mai menţionăm pe Salman Rushdie.

Au avut ei ceva de spus despre situaţia uigurilor? Nu. Dar Liga Arabă, guvernele musulmane, organizaţiile musulmane din Europa şi din Asia? Nu. Uigurii au legături etnice şi lingvistice cu Turcia, dar guvernul turc, atât de atent la situaţia palestinienilor, a refuzat să-i acorde viză uigurei exilate Rebiya Kadeer.

China sfidează protestele

Dar recent, Ankara şi-a schimbat tonul şi a mărit volumul expresiilor de îngrijorare legate de Xinjiang. Un ziar chinez oficial a răspuns: „Susţinerea acordată de Turcia teroriştilor şi separatiştilor în Xinjiang ar putea produce indignare în China. Dacă nu doreşte să strice relaţiile dintre cele două popoare, Turcia trebuie să înceteze să susţină aceste mulţimi separatiste. Trebuie să înceteze să se afle pe o axă a răului”.

În politică, orbirea şi surzenia nu sunt rezultatul unor boli, ci al unor interese. Vom vedea în curând cum explică Beijingul liderilor din lumea musulmană care sunt adevăratele lor interese.

Moisés Naím

-Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane „Foreign Policy“ pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.
-A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.
-Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.