Cristian Ghinea:„Merită să avem europarlamentari“

Dialog FP România. De ce ar trebui să votăm pentru Parlamentul European? Ce ar face alegerile mai interesante? Despre saga parlamentară, libertăţile aduse de integrare şi profilurile eurodeputaţilor, în dialog cu Cristian Ghinea.

Cristian Ghinea este director al Centrului Român pentru Politici Europene, (CRPE), think-tank dedicat furnizării de expertiză în materie de elaborare a politicilor publice europene.

Cu sau fără număr de telefon, există o Uniune Europeană?

Există, iar dacă Tratatul de la Lisabona intră în vigoare va deveni şi subiect de drept internaţional. Adică se vor putea semna tratate cu UE ca atare, nu cu 27 de state separat.

În imaginarul meu, UE este un spaţiu în care politica simbolică - acel gen de politică unde e mai important să-ţi verşi nervii şi să-ţi umfli pieptul decât să realizezi ceva concret - a fost marginalizată în favoarea raţiunii. În realitatea mea, este un spaţiu unde fiecare îşi joacă şansele raţional şi din amestecul multor logici raţionale ies decizii.

Cine decide? Ar trebui mai puţină democraţie?

În Consiliu, acolo unde guvernele celor 27 iau decizii, regulile s-au schimbat dramatic în ultimii 20 de ani. Generalul de Gaulle a impus în anii ’60 o interpretare a tratatelor care spunea că fiecare stat poate bloca orice decizie dacă îi afectează interesele naţionale. Cum fiecare stat putea considera orice ca fiind de interes naţional, de atunci s-a lucrat numai prin unanimităţi. În anii ’90, au fost introduse majorităţile calificate.

De atunci totul a devenit mai spectaculos. Formal, deciziile se iau de cele mai multe ori tot prin unanimitate, dar practica s-a schimbat radical. Statele sunt mai flexibile, întrucât, dacă nu negociază, pot rămâne în minoritate. Iar tipul de majoritate s-a schimbat mereu, facând decizia mai uşoară.

Este autodistructivă o UE „cu mai multe viteze”?

Cred ca ideea Europei cu mai multe viteze este o sperietoare exagerată. În fond, UE funcţionează deja cu mai multe viteze. Acordul Schengen a fost făcut de unele state în afara cadrului de până atunci al tratatelor, pentru că unii se opuneau.

Moneda comună este şi ea un exemplu de geometrie variabilă: majoritatea statelor membre au adoptat-o de la început, alţii au rămas pe afară. A dezmembrat asta UE? Dimpotrivă. Cred că asta este o soluţie, se va întâmpla mai des şi va avea efecte benefice. Se vede că anumite proiecte de care unii se tem funcţionează, iar aşa au o şansă să fie puse în practică.

La ce bun europarlamentarul?

Parlamentul European este instituţia din Uniunea Europeană cu cea mai spectaculoasă evoluţie. Nu era în planurile iniţiale, iar când a apărut a fost tratat ca o concesie minoră a elitelor politice făcută popoarelor europene. Graţie unui „război de gherilă“ de câteva decenii a ajuns un legislativ puternic, la fel de atipic în lume cum este Uniunea însăşi.

Povestea măririi Parlamentului European este adevărata saga a UE – ceea ce arăt în articolul meu din ultimul număr al FP România. Ca să răspund direct: merită să avem europarlamentari. Nu ne putem plânge în acelaşi timp să e un deficit democratic în UE şi că avem un Parlament.

Ce politici europene putem resimţi direct?

Acum 10 ani, ca să mergi la Londra sau la Madrid trebuia să stai zile întregi la coadă la vize. Am rude în vârstă care nu au avut paşaport niciodată şi au început să meargă să vadă Parisul, Viena - doar cu buletinul. Mai avem puţin, intrăm în Schengen şi atunci graniţa din vest se pierde pe hartă.

Politicile europene au beneficii atât de vaste încât tindem să le uităm, ne obişnuim cu ele şi le luăm ca pe nişte drepturi naturale. Acelaşi lucru, pentru libertatea comerţului între ţările europene - găsesc la rafturi produse din toată Europa, poate producătorii români se enervează, e treaba lor, mie îmi convine, sunt consumator.

Mi se pare că PE a hotărât să facă acum campanie doar pe ultimele realizări, gen scăderea tarifelor la roaming sau drepturile pasagerilor de pe avioane. Chestii importante, dar minore faţă de peisajul general. Pentru că oamenii tind să uite câte schimbări a adus integrarea şi le tratăm ca şi cum ar exista de pe vremea lui Traian şi Debebal.

Ce trasee de carieră au europarlamentarii?

Sunt mai multe tipuri. Sunt politicieni de mare anvergură la nivel naţional care se află într-un proces de retragere şi care fac un transfer spre PE - ceea ce e bine şi pentru ei, şi pentru Parlament ca instituţie. Mai este un grup al indecişilor, cei care oscilează între PE şi poziţii în instituţiile naţionale.

Pentru mandatul 2004-2009, rata retragerilor din PE a fost de 13% pentru toată Uniunea. În România, 25% din primii europarlamentari au renunţat în doar doi ani de mandat (2007 - 2009), ceea ce este foarte prost. În fine, cel mai important grup este cel al europarlamentarilor de carieră, adică oameni care fac din asta o profesie, care au experienţă acolo şi care, de fapt, controlează totul în PE. În România abia începem să avem profiluri de asemenea oameni - gen Adrian Severin, Victor Boştinaru, Marian Jean Marinescu, Adina Vălean.

Să aşteptăm candidaţi trans-naţionali?

Deja grupurile politice din PE funcţionează ca structuri transnaţionale în sine. Acum avem şi tentative de campanii electorale unitare la nivel european. Dacă Tratatul de la Lisabona intră în vigoare, s-ar putea ca din 2014 să vedem o cu totul altă campanie electorală europeană. Tratatul spune că se va ţine seama de rezultatele alegerilor europene în desemnarea şefului Comisiei - o exprimare vagă cu potenţiale consecinţe revoluţionare, pentru că mă aştept ca PE să blocheze în viitor desemnarea preşedintelui Comisiei, dacă nu este legată direct de alegeri.

Asta e tot din categoria eurogherilei de care fac discuţie în articolul meu din FP România. De ce e important? Pentru că atunci legătura între votul popular şi executivul UE ar fi mai clară, Uniunea s-ar apropia de un model de democraţie parlamentară clasică şi partidele ar fi nevoite să aibă campanii transnaţionale. În ceea ce priveşte cazurile individuale, dacă nu greşesc, au fost în jur de 20 de europarlamentari care sunt cetăţeni ai unei ţări şi au fost aleşi în alta.

Alegeri europene româneşti

Doar 20% dintre români spun că vor vota la alegerile europene. În Danemarca, participarea e de 50%. Cum mai pot fi atraşi încă 30% dintre români?

Acum nu mai pot, e târziu. Data viitoare. Avem niște idei și pentru asta. Vom veni cu propuneri. Deocamdată am lansat propunerea să putem vota oameni în interiorul listelor, adică să putem schimba ordinea pe listă, nu să luăm ca atare listele făcute de partide. Acest sistem este indigest. Dacă oamenii ar putea vota numele poate ar fi mai interesați.
 
Întocmirea listelor partidelor pentru europarlamentare s-a remarcat prin câteva scandaluri. O altă politică este posibilă, în acest domeniu?

Da, să votăm oameni din interiorul listelor, cum spuneam mai sus. Fie ca în Luxembrug, unde poți vota oameni diferiți de pe liste diferite - cum ar fi să votezi cu Macovei de la PDL, cu Weber de la PNL, cu Boștinaru de la PSD? Există un sistem de vot multiplu care îți permite asta. Până acolo, am putea să permitem oamenilor să schimbe măcar locul pe lista partidului cu care votează, așa cum se întâmplă în 18 țări din UE.