Comerţul liber şi munca liberă aduc o creştere liberă

Sentimentele protecţioniste şi frica de globalizare sunt în creştere. Liberalizarea comerţului - blocat acum la Runda Doha - ar duce însă la o creştere covârşitoare a

Sentimentele protecţioniste şi frica de globalizare sunt în creştere. Liberalizarea comerţului - blocat acum la Runda Doha - ar duce însă la o creştere covârşitoare a prosperităţii oriunde în lume, dar mai ales în statele în curs de dezvoltare. Culegerea acestor beneficii este poate una dintre cele mai mari provocări ale acestei generaţii.

În SUA, unii candidaţi la preşedinţie atrag de partea lor alegătorii îngrijoraţi dând vina pe NAFTA pentru erodarea bazei de producţie a ţării.

Franţa a dat o lovitură Rundei de negocieri de la Doha din cadrul OMC, respingând proiectul de acord referitor la agricultură. Iar Jose Manuel Barosso crede că presiunile protecţioniste se accentuează.

KO în Runda Doha

La momentul lansării Rundei de negocieri comerciale de la Doha, scurt timp după 11 septembrie 2001, exista multă bunăvoinţă internaţională. Dar de atunci s-a instalat eliberarea de vraja globalizării - şi, în unele regiuni, teama de imigraţie. Un recent sondaj Financial Times/Harris efectuat în SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania arată că numărul celor care cred că globalizarea este negativă este aproape de trei ori mai mare decât al celor care spun că este pozitivă.

Accentuarea sentimentului negativ ar putea avea cel mai rău rezultat posibil: eşecul Rundei Doha şi creşterea barierelor comerciale şi pentru imigranţi. Aceste bariere rămân mari deoarece liberalizarea redistribuie locurile de muncă, veniturile şi prosperitatea într-un mod de care guvernele se tem că le-ar reduce şansele de a rămâne la putere.

Cea mai mare speranţă este să relansăm negocierile Rundei Doha. Dacă nu se realizeză mai mult decât o reducere modestă a susţinerii interne pentru agricultură, analiza noastră arată că ţările în curs de dezvoltare, ca grup, nu ar câştiga nimic, în timp ce ţările cu salarii mari ar câştiga doar 18 miliarde de dolari pe an în jur de 2015.

Câştigurile au şi costuri

Prin contrast, dacă ţările în curs de dezvoltare îşi reduc taxele cu aceeaşi proporţie ca ţările cu venituri mari, iar serviciile şi investiţiile sunt şi ele liberalizate, câştigurile anuale globale s-ar putea ridica la 120 de miliarde USD, cu 17 miliarde care s-ar duce la cele mai sărace ţări ale lumii.

Mai mult, impactul pe termen lung al comerţului liber este uriaş. Un rezultat realist al negocierilor de la Doha ar putea creşte veniturile globale cu peste 3.000 de miliarde USD pe an, din care 2.500 miliarde USD s-ar îndrepta spre lumea în curs de dezvoltare.

Experienţele din Coreea de Sud, China, India şi Chile sugerează că liberalizarea comerţului relansează imediat rata de creştere economică anuală cu mai multe procente, pentru mulţi ani. Eliminarea sub-venţiilor şi tarifelor comerciale ar însemna că resursele ar putea fi folosite mai eficient, pentru reducerea inegalităţii şi sărăciei, tensiunilor sociale, degradării mediului, foametei şi bolilor.

Vor fi, desigur, şi costuri. Firmele şi muncitorii ar trebui să se adapteze deoarece reformele forţează unele companii să se micşoreze sau să se închidă şi le permite altora să se extindă. Totuşi, beneficiile unui succes al Rundei Doha sunt între 45 şi 440 de ori mai mari decât aceste costuri. Este în mod evident o investiţie sănătoasă.

Muncitori din toate ţările

Dacă liberalizarea bunu-rilor şi serviciilor se dovedeşte prea dificilă de realizat politic în acest deceniu, trebuie luate în calcul măcar beneficiile liberalizării fluxurilor forţei de muncă - altfel, migraţia ilegală probabil va creşte. Experienţa istorică ne arată că migraţia este cea mai rapidă cale pentru a determina o convergenţă a nivelurilor de trai.

Am examinat costurile şi beneficiile unei expansiuni în migraţia internaţională de-a lungul unei perioade de 25 de ani, care se va ridica cu 3% în ţările de primire a forţei de lucru în jur de 2050. Costurile ar include cheltuieli legate de transport, vize şi permise, locuinţe, şcoală şi angajare, cât şi costul emoţional al separării de familie. Există, de asemenea, costuri legate de procesarea aplicaţiilor şi asistenţă socială.

Aceste costuri au fost estimate între 14.000 USD şi 42.000 USD pe muncitor şi familie (împărţite în mod egal între migranţi şi guvernele-gazdă). Beneficiul global net al fluxului de imigranţi în creştere pentru o perioadă de 25 de ani ajunge la 13-39 de trilioane USD - aproape de câştigurile medii estimate la Runda Doha. Beneficiile sunt de 28 până la 220 de ori mai mari decât cheltuielile.

Logica economică este irezistibilă: înlăturarea barierelor comerciale şi de migraţie ar fi o investiţie excepţional de înţeleaptă. Ceea ce este cu adevărat greu şi poate fi un obstacol este însă să răspândeşti acest mesaj printre politicieni şi alegători.