Christian Dreger, economist german: "Spaţiul Euro nu trebuie să devină o zonă de transfer"

Şeful Departamentului Macroanaliză şi Prognoză din cadrul Institutului de cercetări economice din Berlin respinge soluţia unui Fond Monetar European, ca mecanism de transfer de fonduri de la ţările bogate către cele sărace. Totuşi economistul recunoaşte că şi ţările industrializate au slăbit regulile prevăzute în Tratatul de la Maastricht şi Pactul de stabilitate. În viziunea sa, UE are nevoie de o mai mare competitivitate ş

FP România: Cât de puternic au împovărat zona euro datoriile suverane ale statelor membre UE? Putem vorbi de schimbări şi consecinţe geopolitice?

Christian Dreger: Avem în ţările zonei euro o problemă a datoriilor suverane masive. Deficitele au crescut puternic şi au depăşit simţitor limita prevăzută în Tratatul de la Maastricht. După estimările UE, abia în 2013 se va reveni la o conformitate cu cerinţele tratatului. Pentru ţări ca Marea Britanie sau Irlanda, acest termen este preconizat în 2014. În Marea Britanie, transmiterea crizei globale a fost mai puternică decât în alte ţări. Germania în schimb a suferit de pe urma faptului că exporturile au scăzut puternic. Deci aceasta a fost poarta prin care a intrat criza la noi.

În Marea Britanie totul a plecat de la criza imobiliară, care n-a lovit Germania. Dinamica economică internă britanică a fost afectată. În cazul unei reveniri a economiei mondiale, Germania va profita mai mult decât Marea Britanie, care nu este atât de mult bazată pe export. Exporturile britanice sunt însă facilitate de deprecierea lirei sterline pentru că nu mai depind atât de mult de cursul de schimb.

Există probleme deosebite în ţările din sudul şi sud-vestul zonei euro: nu numai în Grecia, ci şi în Spania şi Portugalia. Totuşi nu cred că se va ajunge la o divizare a zonei euro. Cred că vom putea să facem faţă crizei cu instrumentele pe care le avem. Criza  se concentrează acum pe Grecia, care a adunat multe probleme structurale de-a lungul timpului: statul grec a crescut constant cheltuielile sociale, punând astfel o presiune puternică asupra bugetului de stat. În plus taxele şi impozitele nu au fost mari şi multe n-au fost încasate de stat din cauza evaziunii fiscale răspândite.

Grecia a profitat de rate de creştere economică de 4-5% pe an înainte de criză. Acum creşterea economică este mult mai mică, de aceea investitorii străini sunt mult mai prudenţi faţă de riscuri. În plus Grecia nu este foarte orientată către export, are o cotă de doar 20%, deci trebuie să-şi facă exporturile mai competitive pe pieţele internaţionale. Creşterea economică nu se poate obţine decât prin oferirea de produse mai competitive. Semnalul dat de statele euro Greciei c-o vor ajuta în caz de nevoie este pozitiv, dar Grecia trebuie să demonstreze că a făcut progrese în procesul de consolidare economică.

La nivel mondial, creşterea importantă va fi concentrată pe pieţele emergente, mai ales din Asia de Sud-Est şi în America de Sud, în timp ce celelalte industrii vor creşte moderat. Dar cred că importanţa acestor pieţe emergente(China, India) pentru economia globală în ansamblu este încă prea mică pentru a o trage după ele. Aceste două ţări cu creştere economică importantă au împreună cât PIBul zonei euro şi absorb 10% din toate exporturile care vin din ţările industrializate.

Ar putea un Fond Monetar European, după modelul FMI, să asigure o guvernanţă economică europeană? Ar trebui să fie acesta un organ de prevenire care să împiedice marile îndatorări(cazul Greciei) sau un sistem de salvare a ţărilor de faliment în ultima clipă?
Noi suntem împotriva unui FME, nu vedem niciun avantaj al unui astfel de organism european. FMI-ul poate juca acest rol foarte bine. Dacă adunăm toate ţările europene, vedem că teza potrivit căreia acesta este dominat de SUA nu e corectă. FMI are experienţă în astfel de cazuri, ceea ce un FME nu ar avea. În plus avem instrumentele de stabilitate, tratatul de la Maastricht, care îşi propunea să disciplineze financiar statele membre.

E drept că aceste state, inclusiv Germania, au "înmuiat" regulile. Ţara noastră a făcut ani de zile deficite care au depăşit criteriile prevăzute în tratat. Sancţiunile au fost evitate prin înmuierea regulilor. Dacă am avea un FME, ar exista un control politic care ar dăuna funcţionării sale. Ar exista riscul ca zona euro să se transforme într-o "zonă de transfer" de la ţările bogate către cele sărace, primele fiind întotdeauna obligate să-i sprijine pe ceilalţi. Populaţia germană refuză deja să strângă cureaua pentru a-i ajuta pe greci. Dacă s-ar instaura o astfel de "zonă de transfer", există riscul ca Germania să se retragă din UE pentru ca să nu mai plătească pentru toţi.