China învinge Germania cu 1-0

În timp ce China stimulează activitatea economică globală, pasivitatea germană provoacă efecte de bumerang. Hu Jintao a înţeles că bunăstarea Chinei depinde de restul lumii, pe când Merkel şi-a izolat ţara de criza care-i macină pe vecini.

Suntem obişnuiţi să auzim că din cauza salariilor mici, China exercită o presiune asupra competitorilor săi şi chiar contribuie la şomajul din restul lumii. China este de asemenea acuzată că ţine artificial jos valoarea monedei sale, pentru a-şi ieftini exporturile şi pentru a face importurile neatractive pentru clienţii chinezi.

Sunt de asemenea cunoscute autoritarismul Chinei, violarea drepturilor omului, furtul de proprietate intelectuală, prietenia cu tirani dispuşi să alimenteze cu materii prime; şi sprijinul Beijingului pentru regimurile din Coreea de Nord şi Burma. Dar trebuie să admitem că în criza actuală, Republica Populară Chineză a fost un actor global serios, responsabil şi competent, pe când Germania n-a prea fost.

Ajutorul chinezesc

Milioane de oameni din toată lumea şi-au păstrat joburile graţie politicilor economice ale Chinei, în timp ce alte milioane din Europa şi din alte părţi nu pot găsi un loc de muncă din cauza politicilor economice ale Germaniei. China a devenit motorul economiei mondiale.

Atunci când cea de-a doua economie a lumii creşte cu 10% pe an, ridică cu ea multe alte ţări. Datorită Chinei, criza economică nu a avut consecinţe mai rele în America Latină şi în restul Asiei. Economia mondială creşte anual cu 4%, dintre care 1% se datorează numai Chinei.

Beijingul nu dăunează

Hu Jintao şi guvernul său au reacţionat prompt şi efectiv la criză. În 2009, au aprobat un pachet de stimulare economică de 568 de miliarde de dolari. Când au văzut în 2010 că economia mondială este încă anemică, au apăsat pe acceleraţie şi au sporit creditul disponibil. Beijingul nu numai că a luat decizii sănătoase, dar s-a şi ferit de tentaţii periculoase.

În cel mai rău moment al crizei, în 2008, Rusia a propus chinezilor să-şi vândă într-o manieră masivă şi coordonată creanţele deţinute la Fannie Mae şi Freddie Mac, cele două gigantice entităţi financiare americane semi-publice. Chinezii au refuzat. Dacă ar fi căzut în această tentaţie, criza din întreaga lume ar fi fost mult mai serioasă.

Diferenţa germană

Între timp, în Berlin: negarea crizei, austeritate, prudenţă, confuzie, trândăvie şi obsesia cu sondajele şi politica internă. Germania dispune de rezervele şi puterea economică necesare pentru a-şi ajuta vecinii să iasă din stagnare. Dar Angela Merkel nu vrea să folosească această putere. Cutezanţa şi încrederea lui Hu contrastează cu prudenţa lui Merkel. El decide, ea se îndoieşte. Între timp, o mare parte din populaţia europeană devine şomeră. Desigur, conduita naţiunilor este motivată, nu de altruism, ci de propriile lor interese. Deciziile lui Hu Jintao sunt la fel de naţionaliste ca şi cele ale lui Merkel.

Este ironic însă că sănătatea economiei globalizate capitaliste depinde atât de mult de Hu, care la întrunirea Partidului Comunist din 2004 a vorbit pios de „măreţele standarde ale marxismului".

Moisés Naím

Fost redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy", pe care a relansat-o pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.