Câştigătorul crizei este G2

Interviu FP România cu David Rothkopf, visiting scholar la Carnegie Endowment. Este expert în pieţe emergente şi tendinţe economice globale. Este autorul bestsellerului “Superclass-elita globală a puterii şi lumea sa”

Interviu realizat de Octavian Manea. Numărul 15 al FP România – Martie/Aprilie 2010

FP România: Ce urmează în următorul deceniu?
David Rothkopf:  Am sentimentul că, în următoarea decadă, este foarte probabil să observăm o serie de tendinţe care se vor manifesta simultan. Asia, având în frunte China şi India, va deveni liderul mondial în ceea priveşte creşterea economică – cu toate că va trebui să fim atenţi la acel tip de instabilitate economică ce se abate, de cele mai multe ori, asupra ţărilor cu un ritm accelerat de dezvoltare. Nu e vorba de răsturnări de situaţie permanente, ci de paşi înapoi. Occidentul, şi în special Statele Unite, vor cunoaşte o creştere mai lentă. SUA vor rămâne principala putere economică a lumii (şi principala putere militară), dar, în comparaţie cu China şi celelalte state, forţa sa relativă va scădea. La rândul său, aceasta ar putea declanşa o dezbatere care să răspundă la întrebarea care dintre modelele economice sunt cele mai potrivite pentru secolul XXI – o dezbatere care va deveni cu atât mai aprigă, cu cât lumea se va confrunta cu alte şocuri, similare celui de anul trecut. Aceste şocuri vor apărea din cauză că se vor face prea puţine reforme reale pe piaţa mondială pentru a evita crizele “generaţiei următoare”, asociate derivatelor şi pieţelor slab reglementate.

Ce consecinţe geopolitice are criza economică globală? În afara Chinei, cine mai iese cu bine? Ce alte economii emergente ies cu bine? Va dura acest bine?
Statele Unite au traversat o perioadă de declin din cauza crizei. La fel şi Europa. Japonia se afla deja într-o poziţie destul de fragilă. Marele câştigătoare au fost statele din cadrul BRIC. Însă două dintre ele, China şi Rusia, au sisteme politice extrem de deficitare care necesită reforme profunde şi care se confruntă cu tensiuni interne grave. India poartă povara unei acute sărăcii interne. Brazilia, la fel. Şi există o serie de provocări serioase la adresa securităţii internaţionale, cum ar fi Iranul sau proliferarea armelor de distrugere în masă, care vor necesita prezenţa unui lider precum Statele Unite, chiar dacă acest lucru este sau nu pe placul opiniei publice (fie ea din SUA sau de oriunde). Deci, adevăratul câştigător al crizei este G2, un nou parteneriat Statele Unite-China. Înlocuirea G8 cu G20 este o altă schimbare ce sugerează crearea unui nou grup de lideri pentru comunitatea internaţională.

Iese Europa mai bine decât America? A căpătat modelul social european un ascendent asupra celui liberal anglo-saxon?
Personal, cred că modelul anglo-saxon trebuie ori să evolueze, ori să cadă în dizgraţie. Un model care să fie orientat mai mult spre comunitate şi care să accepte rolul guvernului în zonele-cheie (care lucrează pentru a spori eficienţa guvernelor, în loc să se întoarcă împotriva lor) este esenţial, astfel încât, e posibil să se adopte un model care să fie în parte european, în parte asiatic (inspirat mai mult de Lee Kwan Yew, decât de Hu Jintao, totuşi).

Cât de temporară va fi reîntoarcerea statului în economiile tradiţional libere?
Senzaţia mea e că întoarcerea la “intervenţionism” este exagerată. Problema mai importantă este în ce măsură guvernele naţionale au fost reticente în crearea structurilor instituţionale şi a cadrului legal internaţional, necesare pentru a face faţă cerinţelor transnaţionale. Tensiunea dintre guvernele naţionale şi necesitatea unei guvernări supranaţionale reale va constitui principala dezbatere politico-filozofică a secolului XXI.

În cele din urmă, există limite ale creşterii? Au fost atinse?
Sunt sceptic în ceea ce priveşte existenţa unor limitări solide la frontierele dezvoltării. Eu cred în progres şi în capacitatea oamenilor de a se ridica pentru a răspunde provocărilor pe care au tăria să le identifice. Există nedreptăţi sociale majore în sistemele pe care le avem, în special în ceea ce priveşte distribuţia corectă a bogăţiei? Da. Trebuie să le rezolvăm? Da. O vom face? Da, dar încet, cu discernământ, aşa cum am făcut-o de-a lungul istoriei. Baza se înalţă, dar vârful se înalţă mai repede, mult mai repede, iar noi trebuie să le ajustăm pentru a găsi o formulă echitabilă.

Cum vedeţi lumea în 2025?
Singurul lucru pe care îl ştiu despre anul 2025 este că va fi mai asemănător cu prezentul decât am spera. Schimbările necesită timp. Suntem la numai 15 ani distanţă. Cât de diferită este lumea astăzi în comparaţie cu cea din 1995? Puţin, în termeni de dezvoltare tehnologică şi ascensiunea rapidă a puterilor emergente. Dar, în cea mai mare parte, lumea e aceeaşi. Trebuie mai degrabă să perfecţionăm sistemele pe care la avem, decât să sperăm într-o transformare magică.