Calvarul lui Hodorkovski, autonomia Voivodinei sau Almanahul Al Qaida

Subiecte precum noul “Saharov” al Rusiei,presa moldovenească între democratizare şi tabloidizare, mizele interne ale achiziţionării de F-16, extinderea gherilei cecene în întreg Caucazul de Nord, sunt doar câteva din propunerile ultimului număr al revistei Foreign Policy România.

Avanpremiere FP România nr. 16 (mai/ iunie 2010) Nota editorilor

Din nou deschidem ediţia cu scrisoarea unui cunoscut actor al scenei internaţionale: Dimitri Rogozin, omul Rusiei la NATO. Expeditorul îi transmite felicitări universitarului american Andrew Bacevich, care în ediţia trecută recomanda Statelor Unite să lase NATO exclusiv în grija Europei. Kremlinul asigură că Rusia democrată nu e un pericol pentru nimeni. (Altceva spune despre Rusia democrată ex-miliardarul Hodorkovski, uitat într-o carceră siberiană şi judecat într-o cuşcă de sticlă - vezi eseul lui Susan Glasser şi Peter Baker despre Gulagul lui Putin şi un altfel de Saharov.) Ne-am interesat, şi nu e toată lumea de acord cu retragerea SUA şi din Alianţă. Americanul Wes Mitchell şi bulgarul Ivan Krastev au argumentele lor. În timp ce clarificam dependenţa aliaţilor de SUA, ni se arăta şi un cost al alianţei cu americanii. Cel mai sigur, România îşi va moderniza aviaţia militară cu avioane americane F16 veterane ale raidurilor din Golf. Cum aceleaşi voci anunţaseră anterior şi că SUA vor amplasa în România elemente ale scutului antibalistic, am forţat o anchetă de idei: scutul american ca „offset” pentru F16? De la cei zece experţi întrebaţi, avem doar două răspunsuri, dar acoperitoare. Moderata Zoe Petre subliniază caracterul politic al achiziţiei, dar şi caracterul istoric al offsetului primit de Polonia în schimbul unui contract asemănător. Atlantistul Iulian Chifu insistă pe avantaje: cinstirea parteneriatului cu SUA, livrarea în al 12-lea ceas, compatibilitatea în luptă cu aliaţii, calificarea pentru următoarea achiziţie strategică etc.

Revenind cu picioarele pe pământ, constatăm că reformiştii de la Chişinău îşi fac drumuri la Bruxelles fără escală la Bucureşti. Intră, atunci, Moldova singură în Uniunea Europeană? Ion M. Ioniţă, senior editor la Adevărul, şi Ovidiu Nahoi, redactor-şef la FP România, arată cum sună viitorul în româno-rusa vorbită fluent în republică. Istoricul spaţiului ex-sovietic Adrian Cioroianu pune o mare întrebare: dorim unirea şi cu o enclavă ocupată de mafioţi şi soldaţi ruşi?! Nu în ultimul rând, jurnalista Stela Popa, de dincolo şi de dincoace de Prut, descrie istoria recentă şi curentă a unei prese devenită brusc interesantă şi pentru investitorii media din România - cu ce efect: democratizare sau tabloidizare?

Pentru secţiunea românească „FP Europa din Est”, o marcă a ediţiei româneşti, Iulia Serafimescu, expertă în sârbele din Balcani, cântăreşte implicaţiile autonomiei Voivodinei, recent recucerită. Iar fizicianul Bogdan Dobrică calculează la ce pot duce miliardele îngropate în tunelul LHC dintre Franţa şi Elveţia - la o nouă energie, la o nouă cibernetică sau chiar la călătorii interstelare. Plus primele imagini de la Olimpiada economică din Shanghai. 

De la partenerii americani vin revelaţii la fel de specifice. Nici măcar porumbeii americani ai păcii între israelieni şi palestinieni, ca Aaron David Miller, nu mai cred în cauză. Complotiştii Al Qaida, precum cei puşi la insectar de Peter Bergen şi Katherine Tiedeman, pot invoca mai departe ipocrizia occidentală în chestiunea palestiniană. E drept, atentatorii islamişti îşi găsesc şi alte cauze. Două excelente interviuri FP România descifrează cum s-a transformat secesiunea cecenă în ideologia unui emirat caucazian - la transformare au contribuit şi predicatori online de succes. Încă un argument pentru demonstraţia lui Evgheni Morozov, blogger FP pe i-teme, că dragul şi drogul Internet nu face lumea mai bună - decât pe ici pe colo, când e în avantajul celor de la Marea Tastatură. Alte descoperiri FP, la fel de uimitoare: tinerii vor promova mai greu din cauza centenarilor, Pentagonul consumă 380 de milioane de litri de petrol pe lună în Irak şi Afganistan, mexicanii se roagă la Sfânta Moarte să-i ţină în viaţă, iar o agricultură organică nu-i poate sătura pe toţi înfometaţii Pământului.

În încheiere, un rămas bun redactorului-şef al ediţiei-mamă. În 1996, un fost ministru venezuelean al Economiei reinventa FP, dintr-un jurnal pentru chibiţii relaţiilor internaţionale într-o glossy pentru femeile şi bărbaţii acţionari de facto ai globalizării. Acum, Moise Naim îi lasă scaunul colegei Susan Glaser şi revine în fotoliul de la Carnegie Endownment, de unde s-a editat magazinul timp de patru decenii. Mai nou colegă de grup media cu Washington Post şi Newsweek, FP promite să menţină şi pe mai departe chestionarea gândirii convenţionale şi legătura cu cei mai incitanţi autori. Ceea ce vă oferim şi noi cu fiecare ediţie.

- Editorii români