Un nou CEO pentru "Republica Samsung"

Există câteva legături între România şi Coreea de Sud - de pildă, Daewoo ori Samsung. Ar mai fi şi "axa" cu SUA. Sau problemele unor mari antreprenori cu legea. Dictatura sud-coreeană a

Există câteva legături între România şi Coreea de Sud - de pildă, Daewoo ori Samsung. Ar mai fi şi "axa" cu SUA. Sau problemele unor mari antreprenori cu legea. Dictatura sud-coreeană a fost însă una de dreapta, în care sindicaliştii şi militarii se hărţuiau reciproc. După tranziţia începută în 1988, Coreea de Sud este acum o democraţie funcţională şi a 12-a economie a lumii.

Învestit la sfârşitul lui februarie, preşedintele Lee Myung-bak, fost CEO în construcţii şi primar al Seulului, este văzut ca un "Sarkozy sud-coreean". Cu toate şicanele fostei puteri, primul om de afaceri devenit preşedinte al ţării a început deja să numere până la "747". În timpul campaniei, Lee Myung-bak a promis o creştere economică de 7%, un PIB de 40.000 USD per capita şi situarea Coreei de Sud pe poziţia de a şaptea economie a lumii.

Ce nu se aşteaptă de la noul "business-friendly president" este prea mult ajutor în transparentizarea marilor afaceri de familie din umbra succesului economic al ţării. De altfel, Lee Myung-bak însuşi tocmai a fost declarat fără vină în presupusele afaceri de manipulare bursieră şi acordare preferenţială a unor contracte municipale pe care fosta putere i le-a scos pe tapet în ajunul prezidenţialelor. Alţii scapă mai greu, dar tot scapă!

Declarat vinovat de mituire şi fraude, bătrânul fondator al grupului Daewoo a fost eliberat din închisoare după numai opt luni de detenţie, pe motive de boală şi de Anul Nou. În 1967, Kim Woo-Choong cumpăra cu 5.000 de dolari un atelier de textile pe care în trei decenii l-a transformat în cel mai puternic conglomerat industrial al ţării. Este istoria unui tipic "chaebol" - grupurile economice sud-coreene create în timpul dictaturii militare şi controlate de familii, care amestecă politicieni cu afacerişti şi de care depinde întreaga economie. La apogeu, Daewoo angaja 320.000 de oameni, în 110 ţări; în 1999 s-a prăbuşit sub datorii de peste 82 miliarde USD, iar statul încearcă încă să-i salveze componentele.

Ceva probleme de gen are şi imperiul corporatist Samsung. Evaluat la 152 miliarde de dolari şi responsabil pentru 1/6 din PIB-ul ţării, deţinător al celui mai cunoscut brand internaţional sud-coreean şi activ în afaceri naţionale de la electronice la imobiliare, grupul a dat ţării supranumele de "Republica Samsung". Luna trecută, poliţia sud-coreeană a făcut spectaculoase raiduri prin chiar birourile preşedintelui Samsung Group - pe care inclusiv fostul consilier legal îl acuză de mituirea unor politicieni, magistraţi şi jurnalişti pentru acoperirea modului de transfer al averii şi conducerii către fiul moştenitor. În paralel, Samsung Electronics raporta profituri peste aşteptări, graţie bunei orientări pe piaţa globală. Dacă pe plan global multinaţionalele sud-coreene au asimilat buna guvernanţă corporatistă, multe sunt anchetate acasă, unde marii antreprenori s-au simţit deasupra legii, protejaţi de ideea că dau de lucru la sute de mii de consumatori şi deţin mari felii din economia naţională.

Petre Munteanu este managing editor al FP România